[anna21]

În prealabil postat de alexya89

sunt intr.o mare dilema...de fiekre data incerc sa fac un bine cu o fapta o vorba si sfarsesc mereu mai rau oricat incerc mereu nu sunt multumita de ceea ce fac...simt cum raul ma cuprinde si nu jtiu cum sa fac...dupa ce fac greseala abia atunci realizez gravitatea sa...imi pare rau ca am facut si aj vrea sa o indrept dar e prera tarziu...toate lucrurile lumesti cu care m.am invatat mi.e greu sa ma debarasez...moda,distractii,mandrie,lacomie...toat e ma acapareaza...simt k sufletul meu e asa stramtorat vrea si el sa se aeriseasca dar ceva nu da voie...cineva trage de mine foarte tare si sunt slabita nu mai pot sa lupt...va implor ajutati.ma ...vreau sa ma schimb dar nu stiu cum sa pornesc cum sa lupt cu toate patimile astea duc o lupta asa grea cu mine

Am citit mai devreme:
"Când nu te rogi, sufletul se vede limpede ca un lac. Dar un lac plin de mâl, care îndată ce-i răscolit se tulbură. Aşa rugăciunea răscoleşte sufletul şi scoate la iveală relele de care-i ispitit. De stăruim într-însa cu răbdare, ispitele se risipesc şi încet-încet vom stârpi cugetele rele care răsar în noi. De unde vin aceste ispite? De la draci. Dacă vin de la draci, cum poate rugăciunea să ne curăţească, de vreme ce izvorul lor e în afara noastră? Nu vom fi pururi războiţi de draci? Cu adevărat, ispitele vor dăinui, dar nu în suflet, ci în afara lui. În sufletul curăţit prin rugăciune nu-şi mai află hrana răutăţii lor şi surghiunite şi vlăguite nu ne mai războiesc ca mai înainte. „Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui” (Ps. 63, 6-7)."
din: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ca-rugaciunii/