În prealabil postat de adam000

Exista mecanisme psihologice prin care ne umilim unii pe ceilalti in anumite cercuri vicioase, de obicei fara sa ne dam seama, alteori fiind orbiti de necesitatile noastre emotionale care sint atat de intense incat inconstient actionam abuziv in incercarea de a ni le satisface cat mai repede si cat mai total. Ne pierdem rabdarea si nu mai conteaza "cum" vrem sa ajungem sa fim satisfacuti in nevoile emotionale ci tot ce vrem e sa fie "repede", "calea cea mai scurta", "acum, aici" si mai ales "de tot". Astfel ajungem sa fim abuzivi fara ca macar sa ne dam seama.

Iata un articol care mi s-a parut interesant despre cercurile vicioase prin care sotii pot ajunge sa abuzeze unii de ceilalti si sa se raneasca reciproc, atunci cand e vorba de bani, atunci cand unul castiga mai mult decat celalalt:

http://www.psychologies.ro/Dosar-PSY...?a=5264/825158



Desigur ca fiind crestini, nu ne dorim nici sa ii umilim pe ceilalti, nici sa ne chinuim singuri lasandu-ne cuprinsi de dorinte intense si expectatii din partea celuilalt, nici sa ne bagam in cercuri vicioase din care sa ne scoatem unul altuia ochii si sa ne chinuim si ranim reciproc, dar iata ca se intimpla daca nu sintem atenti si daca primeaza "eu vreau" si "eu sint cel valoros" in fata dorintei de intelegere si armonie si in fata iubirii si respectului fata de celalalt. Sau cand neputinta unuia se manifesta exact prin faptul ca nu e in stare sa accepte neputiinta celuilalt. Sau cand doi oameni au repere diferite si metode diferite de evaluare a "valorii" unui om (de ex unul masoara valoarea unui om in functie de banii pe care ii face si de cat de sus ajunge in societate, iar celalalt apreciaza valoarea unui om in functie de calitatile sale sufletesti).