Mai intai exista niste aspecte:
1. plecare definitiva
2. plecare pe termen scurt (pana la 1 an)
3. plecare pe termen mai lung, dar limitat
Am impresia ca in general nu se stie, sau nu exista un plan, vazand si facand. Unii se tot duc ani de zile si nu-si rezolva nici cu copii, nici cu familia, nici cu alte rude, sau aspecte.
Si eu cred ca se produce instrainare de familie, rude, prieteni si viata nu prea mai are alt rost decat munca si banul. Si cati ani o faci asa.
Ma mai intreb:
- ce se intampla cu pensia, cu asigurari de boala, de somaj
- ce se intampla cu copiii (scoala, adaptare, limba, prieteni, etc.)
- ce se intampla cu cei ramasi in urma (mai ales parinti sau rude mai varstnice, la cazuri de boala, neputinta, deces)
- ce se intampla cu profesia, meseria ta? Lucrezi o viata numai la capsuni, batrani bolnavi,sau alte munci necalificate?
- ce se intampla cu casa, cu lucrurile lasate in urma? Mai ai un loc la batranete, o pensie?
Eu cunosc multe din acestea si ma intreb daca acei care pleaca le stiu, isi pun aceste probleme si cum le rezolva.
Mai ales aceia care pleaca fara sot si copii si tot trec anii.
Si cat va mai dura aceasta emigrare? Cand isi vor regasi oamenii locul in patrie?
Unii isi gasesc perechea pe alte meleaguri, mai rar am auzit de adultere.
Din punctul de vedere al bisericii problemele ar putea fi:
a. indepartarea de familie, eventual abandon de copii, sau chiar adulter
b. indepartarea de biserica, daca acolo un se munceste nu exista B.O, preot
c. casatorii mixte (desi multe sunt f.reusite, chair si in credinta)
|