Citat:
În prealabil postat de anita
Ovidiu ,dar parintii tai ce au avut de spus cand au vazut ca chinui cainele ?
|
poi nu o chinuiam prea rau ci doar asha cum chinui pe cineva oridecateori incerci sa-l dresezi shi vezi ca el nu intzelege shi e obosit, ii strigi sa sculte, ii dai zaharel, il batzi nu tare, poi era mica shi nu o chinuiam prea tare dar ma durea sufletul amintindu-mi apoi cum o chinuisem shi nu o iubisem ci vroiam doar sa fie dresata, ca asha am crezut eu atunci ca e bine ce fac, s-o dresez de mica... dar ea sarmana avea suflet de faptura, de caine shi nu ma shtia asculta caci ea asculta de iubire shi de cel ce o hranea shi nu de prostiile pe care incercam sa i le bag in cap, in reflex... deci cred ca nu atat ca o chinuiam ma durea cat faptul ca in relatzia nostra nu aveam suficienta dragoste la vremea aia fiindca mie nu-mi placeau cainii lupi... shi abea dupa ce s-a imbolnavit am iubit-o shi mi-a parut rau de ea... fiindca sarmana nu a avut decat o singura clipa cand a stralucit viatza in ea, cand frumusetzea shi demnitatea ei de caine au co-existat, atingand menirea ce ar fi putut sa fie... o singura clipa am vazut ca a trait, o singura clipa cand parca a avut, o singura clipa de viatza... bucurie shi frumusetze prin care m-a cashtigat s-o iubesc shi sa-mi fie mila de ea.