[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Slava deşartă este un duşman cu multe şi felurite chipuri şi atât de subtil încât cu ochi cei mai ageri abia poate fi zărit şi recunoscut, darămite ocolit. Pe când celelalte păcate sau patimi sunt cunoscute ca fiind simple şi cu o singură înfăţişare, aceasta este însă complicat, având multe şi felurite feţe, şi-şi atacă adversarul din toate părţile, şi chiar pe învingătorul său în orice privinţă. Într adevăr , încearcă a-l răni pe ostaşul lui Hristos şi în ţintă, şi în înfăţişare , în mers, în glas, în lucrare, în veghe , în posturi , în rugăciune, în retragerea în singurătate, în citit , în ştiintă, în tăcere , în supunere , în smerenie , în indelunga răbdare.

Pe unul îl ispiteşte să se mândrească, fiindcă este cel mai răbdător la muncă şi la greu, pe altul că este cel mai gata de ascultare, iar pe altul că îi întrece pe toţi în umilinţă. Unul este ademenit spre orgoliu, prin bogăţia cunoştinţelor, altul prin râvna cititului, iar altul prin lungimea privegherilor. Sfântul Casian , arată în continuare că boala aceasta nu se străduieşte a-l vătăma pe cineva în nimic altceva, decât tocmai în virtuţile sale, dându-i lovituri nimicitoare chiar în cele ce constituie temeiurile vieţii lui. Celor ce vor să meargă pe calea sfinţeniei şi desăvârşirii, vrajmaşul , întinzându-le curse, nu ascund în nici o altă parte laţurile poticnirii, decât tocmai pe drumul urmat de acesta. Sfântul Ioan Casian , subliniază că aşa se face că noi, care n-am putut fi biruiţi în lupta cu duşmanul, suntem învinşi de strălucirea triumfului nostru, sau , cel puţin ceea ce este un alt fel de înşelăciune, tocmai când am depăşit măsura posibilă a înfrânării , nu mai suntem în putere a ne continua drumul din cauza vlăguirii trupului.