Cei, care gresesc, folosesc gandirea proprie in loc sa asculte de Sfintii Parinti. Tocmai asta e problema, ory, ca daca s-ar respecta canoanele si ar asculta de sfaturile duhovnicesti ai Sfintilor Parinti nu s-ar ajunge la anomalii. Dar omul tocmai din neascultare, care de fapt e ascultare de diavol, ajunge sa faca pacate si sa traga si pe altii in pacat. Patericul ne arata ca tocmai ascultarea a nascut sfinti; dar ascultarea intru Iisus Hristos, nu altfel, adica ascultare care nu vatama.

Ori cand nu e ascultare intru Iisus Hristos, omul trebuie sa isi tina mintea treaza si sa nu faca ce e vatamator de suflet. De atata lucru ar trebui sa-si dea seama si o tanara care vrea sa se calugareasca, daca stie ce e acela pacat.

Cred insa ca unele tinere, aspirante la calugarie, inca mai cultiva gandurile romantice si mai au si o prea buna parere despre ele, de le poate sminti diavolul, in baza mandriei lor.

Dar chiar si asa, se pot pocai; pot schimba manastirea, adresandu-se episcopului locului; dar in primul rand lui Dumnezeu, pe care sa-L roage fierbinte sa le ierte si sa fie dispuse de indreptare. Omului pocait Dumnezeu ii trimite ajutor, caci corpul fiind din materie, e inclinat spre pacate, dar sufletul, daca s-a murdarit, vrea sa se curete.

Dar din pacate, cei care gresesc sunt chiar cei, care gandesc toate cu mintea lor si refuza sfaturile duhovnicesti; care nu fac ascultare, dar dau ascultare unor indemnuri la curvie, desi stiu ca acest lucru nu e bine si chiar este interzis in manastire. Oare credeti cumva, ca sfintii nu au fost ispititi cu ganduri din acestea? Au fost, dar au stiut sa ceara ajutor si sa se abtina.