De multe ori suntem aplecati spre a observa cu o mai mare usurinta pacatele semenilor decat pe cele personale, vedem "paiul" din ochiul fratelui iar nu "barna" din ochiul nostru. Aceasta perspectiva denota o pervertire sau chiar lipsa a vederii duhovnicesti.
Intotdeauna m-au miscat vederea duhovniceasca si smerenia sfintilor, prin care ei se vad si se considera, cei din urma oameni.
Un parinte spunea ca doua sunt categorile de oameni care nu au mustrari de constiinta: sfintii si cei aflati in abisurile pacatului (cei care nu isi vad pacatele).
Last edited by Marius22; 30.07.2009 at 15:39:53.
|