Ca tot pe lumea asta, si dragostea moare (sau poate muri, ma rog). Exista atat de multe lucruri care pot face doi oameni sa se instraineze unul de celalalt incat mentionarea adulterului ca singura "varianta" devine ilara.
Sentimentele oamenilor nu sunt batute in pioneze, circumstantele in care-si traiesc ei viata la fel, variaza extrem de mult (mai ales in zilele noastre).
Draga Tzantzarika, si eu am divortat cam la fel ca tine, numai ca la mine a fost decizia noastra (nu numai a mea). Cand realizezi ca nu poti construi nimic impreuna, in loc sa acumulezi frustrari peste frustrari si neimpliniri nenumarate (basca mai poti cadea si-n adulter din cauza asta), e mai bine sa "rupi pisica-n doua". Privind retrospectiv imi dau seama c-as fi putut incerca "mai tare" sa fac relatia sa mearga, sa mai las din mandrie (!), sa fiu mai docila, etc...
Faptul ca te incearca remuscari la intrarea in biserica este modul tau de pocainta. Parerile de rau de-acum iti vor servi drept baza dreapta si inteleapta a ceea ce vei construi pe viitor. Nu fi prea aspra cu tine insati, nu-ti face viata sumbra; roaga-te sa fii iertata si sa-ti dea Domnul de-acum incolo toate cele de folos tie.
Numai bine si Doamne ajuta!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!
Preach the Gospel and, if necessary, use words.
|