Citat:
În prealabil postat de zoridezi
Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu  (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :)) |
Asta li se intampla tuturor, draga "zoridezi"! Parintele Nicolae (Steinhardt) spunea despre crestinism (cel ortodox) ca este o religie a curajului. Trebuie sa fii curajos sa faci bine si sa suporti pe urma lovituri. Cum spunea si Costel mai sus, Iisus este pilda noastra. Sa daruim, sa facem ceea ce-i place Domnului sa facem cu riscul de a suporta tot felul de situatii imposibile, de a ne expune loviturilor celui necurat care iubeste, dupa cum ii este si numele, fapta necurata. Orice fapta curata a unui crestin e o lupta pentru el, si nu-l va lasa linistit in fapta sa buna.
Dar nu deznadajdui! Domnul vede si fapta ta buna de-acum se va intoarce spre tine cu inzecite daruri exact in momentul in care iti va fi mai greu!
Cu viata noastra in mainile Domnului nu suntem pierduti, ci nemasurat castigati!
Doamne ajuta!