Dar de ce nu ne gandim ca la o anumita varsta, in viata unui om, poate ca (,) credinta nu joaca un rol deosebit de important, poate ca sora noastra s-a apropiat de Dumnezeu tocmai cu-aceasta ocazie, a despartirii de sot si respectiv a traiului impreuna cu un alt om?
In viata ne putem cai / pocai oricand, numai Dumnezeu stie cum randuieste aceste lucruri. De ce nu-si pune nimeni problema ca poate asta a fost "dusul rece" de la Domnul intru trezirea credintei in sora noastra? Parerile de rau pe care le are nu sunt putin lucru, sa stiti! Daca remarcam felul in care a formulat titlul topicului: "Sunt divortata - ce pot face mai departe?" ne dam imediat seama ca stigmatul social si respectiv religios asupra surorii noastre este considerabil.
Nu degeaba se folosesc in popor expresii de genul "a-si reface viata" - pentru cei care se recasatoresc. Cu alte cuvinte viata iti e musai distrusa de divort si tu te regasesti in postura celui (con)damnat sa mearga mai departe "schiopatand", cu tinicheaua esecului agatata de coada.
Draga Tzantzarika, nu uita ca Domnul ne iarta pacatele, roaga-te pentru acest lucru! Roaga-te, spovedeste-te (pe larg) si mergi mai departe. Viata ta nu se termina odata cu acest divort, nu devii cetatean sau crestin de mana a doua din cauza acestui "hop" in traseul vietii tale.
Doamne ajuta!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!
Preach the Gospel and, if necessary, use words.
|