Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Coralina, ai carnet de conducere auto? Si acolo trebuie sa inveti regulile de circulatie, nu? Dar nu ai nici o clipa senzatia ca ti se atrofiaza mintea, chiar invatand si folosind regulile de circulatie. Ba, mai mult, daca nu faci cum ai invatat, risti sa gresesti si sa produci accidente...
In mare, la fel e si cu credinta, cu liberul arbitru, etc.
Prin credinta, oamenii, nu numai ca nu isi atrofiaza mintea, ci si-o dezvolta, largindu-si orizontul... pana la Dumnezeu.
|
Intamplarea face sa nu am permis de conducere. Cand am scris despre atrofierea creierului ma refeream la cele spuse de Traditie1, si anume faptul ca trebuie sa ne straduim sa nu gandim de unii singuri, sa nu lasam mintea sa funtioneze la adevarata sa capacitate ci s-o cenzuram pe cat posibil, reusind astfel sa atingem un nivel inalt de asceza. Personal am numeroase dubii in privinta acestei practici; e paradoxal cum omul a fost inzestrat cu atat de multi neuroni si totusi exista "teorii" conform carora acesti neuroni nu trebuie "pusi in miscare", acest lucru aducandu-ne folos duhovnicesc (!).
Nu cumva seamana aceasta practica de neantrenare in ganduri cu tehnicile Yoga? Vad ca aici pe site reactiile sunt f. vehemente la adresa a tot ce inseamna Yoga. Observ insa ca avem (totusi) niscaiva lucruri in comun.
Revenind la exemplul tau, Anca, cel cu invatarea regulilor de circulatie, sa stii ca eu nu sunt pornita impotriva a tot ce inseamna lege / regula, asa, din principiu. Nu. Insa imi place sa gandesc si de una singura, ceea ce sper sa ma si tina vreme cat mai indelungata.
Regulile de circulatie sunt batute in cuie, acolo nu prea e nimic de "negociat".
Insa, uite iti dau un alt exemplu: In nu stiu ce parc din capitala nu mai e permisa practicarea de sporturi care presupun un nr. de jucatori mai mare de 5 persoane. Asta e o reglementare f. recenta. Ei, cum sa ma supun eu unei asemenea aberatii? De cand e spatiul PUBLIC locul limitarilor stupide? Si-asa romanul n-are unde sa faca sport, sa se miste in aer liber, etc. (suntem tara in care sportivii care concureaza la sarituri in apa se antreneaza sarind pe bureti!). Cum pot accepta o asemenea ineptie ridicata la rang de lege daca bunul meu simt imi zice sa nu?
La fel si cu unele dogme enuntate aici pe site; sa ma ierte Dumnezeu daca spun prostii, insa imi par a fi facute intru imputinarea sufleteasca a omului si nicidecum intru inaltarea sa in ale credintei. Restrictiile trebuie imbinate armonios cu permisiunile. Numai ca aici pe site se pedaleaza numai pe aspectele punitive, limitative ale ortodoxiei: nu ai voie aia, aia, aia... Eu nu sunt pornita pe revolutii dogmatice, nu am "suflul" si nici trairea necesara a face asa ceva; insa sunt de parere ca trebuie sa umanizam credinta, sa "updatam" nitel normele. Asta nu inseamna sa "largim calea" (care inteleg ca trebuie sa fie musai stramta - nici lucrul asta nu prea-l pricep) ci sa ne raportam la niste oameni vii, iar nu la niste norme rigide concepute acum 1000-2000 de ani.
Cand citesc cateodata ce se scrie la unele topicuri imi vine in minte o postare a unei musulmance zeloase pe un forum islamic: ideal e sa iti faci nevoile la soare (nu la umbra), ca asa a facut Profetul (!!??) si daca nu e vreo frunza prin preajma, e musai sa te stergi cu o piatra (??!!??) Apoi cat de "credincios" sa fii sa urmezi intocmai acest exemplu in zilele noastre? Iti faci provizie de bolovani in toaleta??
Doamne ajuta!