View Single Post
  #195  
Vechi 31.07.2009, 02:49:34
zaharia_2009's Avatar
zaharia_2009 zaharia_2009 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.07.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.239
Implicit

Am sa va spun o poveste oarecum asemanatoare cu a lui Ory (din multe puncte de vedere)si sa o judecati voi:
Am un f. bun prieten (coleg din clasele I-XII)care este avocat si care a patit urmatoarele:de mic copil a fost crescut de parinti in practica ortodoxa.Prin vremea liceului a avut o prietena(cu care dupa 10 ani de prietenie s-a casatorit)cu care a inceput sa traiasca cred cam de prin clasa XI.Au intrat amindoi la facultate ,au terminat fiecare, s-au casatorit si au facut 2 copii.Dupa ce au facut in cadrul casatoriei toata urgia de pacate au inceput fiecare sa faca si in afara ei.Totul pina intro zi cind D.zeu le-a cerut socoteala.De atunci in colo ei au divortat,la oarecare timp tatal lui a murit de cancer(si a fost traumatizat de eveniment),a incercat sa se recasatoreasca dar a avut surprize mari neplacute. In cele din urma a renuntat si pt. ca ii era greu s-a indreptat catre o minastire alegindu-si un duhovnic.Acesta pt. toate avorturile(era vremea lui Ceausescu)pe care i le-a ingaduit sotiei(ca si cap de familie)si probabil prietenelor,pt. desfrinari,fumat,pt. lipsa vietii duhovnicesti i-a dat 3 ani de pocainta cu un anume canon.El s-a aratat sirguincios si ascultator dar mai recidiva in anumite pacate motiv pt. care l-a mai aminat de la impartasanie.Cind s-a hotarit sa se zeleasca mai mult a cazut in pacatul mindriei(se lauda cu ,,smerenie" cite rugaciuni face,cit de aspre posturi tine,etc.).Din acesta a cazut in cel al desfrinarii dar interesant era ca f. rar se intimpla aceasta: exact cind dorea duhovnicul sa-l impartaseasca.Duhovnicul nu a hotarit sa-l impartaseasca ca incurajare sau ca intarire duhovniceasca ci il amina de fiecare data ,ii dadea canon si il lasa sa se obisnuiasca cu lupta duhovniceasca. Tot asa s-a intimplat timp de 11 ani pina cind duhovnicul l-a impartasit. El insa nu s-a suparat,nu a renuntat,nu s-a miniat,nu a vrut sa-si schimbe duhovnicul, nu a cerut canoane mai usoare,nu a staruit sa fie odata impartasit ci a asteptat cuminte pina s-a milostivit D.zeu.
Bine inteles nu va spun ce folos duhovnicesc a avut si cum arata acum.
Ce ziceti de rabdarea asta ,dar mai ales de supunerea si nevointa facuta?Dar de parinte si de stiinta lui duhovniceasca ce aveti de zis?
Reply With Quote