Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Ce intelegi prin "presupusa credinta"?
Dupa mine, esenta credintei e aceea de apropiere de Dumnezeu, dar nu ma pot apropia daca refuz ceea ce imi cere Dumnezeu: E simplu, ory, Dumnezeu ne chema, dar daca noi ne opunem El nu ne obliga.
Iarta-ma, dar impresia mea e ca si Sf. Impartasanie o ceri ca pe un drept, nu pentru ca ai facut tot posibilul pentru a te curati de acele pacate. Dealtel, din ce scrii mai sus se intelege ca nici nu mai ai pacate. Sa fii chiar o exceptie fata de restul lumii? Esti totusi prea ancorata in realitatile acestei lumi, ca sa fii o sfanta.
|
Anca, in priviinta " pacatului " meu nu este vorba de curatirea propriuzisa, ci este vorba de viata insasi...oricum, am spus pe undeva mai sus ca oamenii simpli nu au cum sa inteleaga, ei se bucura binemersi de simplitate si se simt indreptatiti sa judece ceea ce este dincolo de aceasta.
Nu cred ca am spus ca sunt vre-o Sfanta, dar am facut tot posibilul in viata sa-mi ascult glasul constiintei ... Explica-mi si mie in ce consta aceasta apropiere de Dumnezeu ? Caci tare ma induce in eroare abuzul de aceasta teorie, ramasa ancorata intr-o interpretare vaga si neconforma cu viata si oamenii din jur.
Tu, nu ai sa ma intelegi niciodata, nici nu intentionez sa-ti cer acest lucru...dar tu, in mod personal, nu ai nici o sansa sa-mi poti patrunde complexitatea.
Prea mult vorbim de Dumnezeu, si-atat !
Prea mult citim despre Dumnezeu, si-atat !
Prea putin simtim impreuna cu propria constiinta, ceea ce citim si vorbim....
Vad ca nu te dezici de aroganta cu care ma tratezi sistematic ! Hm !, ma faci sa rad cu ancorarea mea in aceasta lume, nici nu-ti inchipui ce persoana retrasa sunt...in realitate.