Īn prealabil postat de ory
Anca draga, m-ai intrebat ce fac eu pentru Dumnezeu, iar prin aceasta intrebare imi dau seama ca nu realizezi ce implicare poate avea aceasta intrebare. Cum adica ce fac eu pentru Dumnezeu, dar ce, eu sunt robot ca sa fiu capabila a pune pe hartie functiile de care sunt capabila prin cip sa mi le exprim ?, sau sunt om , iar umanul din noi este atat de complex incat devine aproape imposibil sa insiram ce trasaturi din el sunt dedicate Domnului sau nu. Este un intreg Univers, draga Anca, ceea ce facem, gandim, simtim, vorbim, cugetam, privim, savarsim intre oameni si pentru oameni , pentru noi insine. Viata este formata din clipe, iar clipele acumulate in ani si ani de cugete, simtiri, fapte si tot tacamul de lucrari pamantene. Intelegi !
Felul cum ma respect pe mine denota un anumit grad de respect fata de Cel care m-a creat, felul cum respect pe ceilalti, nu din egoism m-am trecut mai intai pe mine, ci din necesitatea de-a invata prin sine ce-nseamna respectul si apoi de-al darui....tot astfel cu toate cate le intampinam pe pamant, toate ne departeaza sau ne apropie de Dumnezeu in masura in care ele trec neaparat prin filtrul ratiunii, caci acesta este marele dar oferit speciei superioare, care este omul. Apoi, felul cum privesc pe celalalt, cum ii vorbesc, cum imi apasa in suflet durerea lui, cum pot sa o ajut ca sa-l alin, felul cum privesc sexualitatea prin mine si prin cel de langa mine...sau prin ceilalti, felul cum privesc esteticul sau uratul, cum privesc si cum tratez neputinta mea sau a celorlati, cum ofer o mana spre purtarea ei mai cu usurinta, felul cum tratez mancarea cea de toate zilele, ........materialismul, iubirea si ura, nepasarea....ohoooo! Nu am spatiu in care sa pot exprima cum ma simt sau nu mai aproape de Dumnezeu, dce fac in mod concret pentru El. Dar, niciodata, absolut niciodata nu am sa consider canoanele sau presupusele scrieri care dispretuieste fiinta umana si o condamna, o pedepseste nejustificat in realitate, nu am sa le consider dovada de credinta, indiferent cat ar inalta acestea Numele Lui Dumnezeu.
Nu am sa spun aici cata milostenie fac, sau cata nu fac, nici cat ma rog, sau nu ma rog, nici cat postesc sau nu postesc, nici cata pocainta zace in mine sau nu, nici cat de mult iubesc sau urasc...dar spun sincer, simt multa, foarte multa durere cand vad ura fata de om invaluita in credinta, indiferent de scuze si pretexte, fie ele si rupte din rai, si o spun cu toata durerea pe care am intampinat-o in jurul oamenilor " credinciosi " . Si totusi, nu condamn pe nimeni, fiindca asta este firea noastra omeneasca, chiar daca ne place sa citim si sa visam, ne manifestam exact cum ne dicteaza instinctele si discernamantul...educat.
Iar acum, te intreb pe tine Anca, ce faceai tu pentru Dumnezeu cand aveai 30 de ani ?...sa nu-mi spui ca nu-L cunosteai pe Dumnezeu, fiindca , banuiesc ca nu traiai in Kamerun si de-aia nu-l cunosteai. Si, stii de ce te intreb ? Pentru ca varsta face foarte mult diferenta in ceea ce tot spunem pe-aici...dar, mai ales experientele si sacrificiile atribuite acestora .
|