[cristiboss56]

Când Apostolii-ntre dânşii, împărţit având pământul / Neamurilor primitoare duc neobosit Cuvântul, / Preacurata Maică Sfântă şi de-a pururea Fecioară, / Tot mai mult dorindu-şi Fiul, plânge şi-ar dori să moară ! / Curgând lacrimile-i grele şi pe când mai greu suspină, / Înger străluicit răsare şi-naintea-i stă-n lumină. / Cu adâncă-nchinăciune el zicându-i : "Slavă ţie, / Mult îndurerată Maică şi Fecioară-n veci Marie ! / Iată , coborând din Raiul Îngerilor albi din Cer, /Ţi-am adus această verde ramură de palmier / Ce, la noapte, va deschide drum doritului sicriu, / Că te-aşteaptă-n Cer iubirea Dumnezeului tău Fiu ! " <<< Va Urma >>> -