[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Nici eu nu as putea sa accept a ma impartasi in fiecare saptamana, poate ca este si din obisnuinta traditiei noastre Bisericesti caci, daca ai fi crescut cu aceasta indeletnicire nu ti s-ar fi parut nimic iesit din comun . Si atunci, pana unde se poate limita vrednicia sau nevrednicia noastra reala, multe ne sunt deprinse in mod psihologic, chiar si credinta intr-o oarecare masura.
Personal, am fost obisnuita intr-o severitate excesiva in ceea ce priveste ortodoxia, bazata mai mult pe mediul monahal care, m-au influientat foarte mult. De exemplu ; la 14 ani am tinut tot postul Craciunului si as fi riscat sa nu primesc Sf. Impartasanie, doar daca as fi mancat o bomboana incerta din punct de vedere alimentar, ca si compozitie.... Am avut numai duhovnici calugari, chiar si Episcopi cativa ani...
Ca femeie tanara si casatorita, cred ca as admite o data pe an Sf. Impartasanie, si aceasta cu acordul duhovnicului, cu Spovedanie si cu cele necesare pregatirii acesteia.
Dar, nici asa ...sa fii restrictionat zeci de ani de zile atata timp cat incerci sa-ti cureti greselile si chiar dovedesti o existenta moral-crestina in limita putintei fiecaruia.

Nici o extremă nu este bună Ory , aşa este ! Uite ce ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur : "Cel care nu simte niciun rău în conştiintâ lui, trebuie să vină în fiecare zi la dumnezeiasca Împărtăşanie. La fel, cel care este împovărat de păcate , şi nu se pocăieşte , trebuie să nu se împărtăşească, în nici o sărbătoare ." Echilibrul şi discernământul sunt elemente de bază în credinţă şi în general în viaţa noastră. Ştim uşor a pune la colţ pe alţii, uitând poate că noi înşine avem nevoie de îndreptare ! Apelul Sfânţilor Părinţi sună clar şi răspicat : Să nu vă apropiaţi de Tainele Dumnezeieşti aşa , nepregătiţi , şi pentru că o cere sărbătoarea, ci dacă vreodată vă hotărâţi să luaţi parte la Dumnezeiasca Liturghie şi să vă împărtăşiţi , să vă curăţaţi bine pe voi înşivă, cu multe zile înainte, prin pocăinţă, rugăciune , milostenie şi grijă pentru lucrurile duhovniceşti . Aşa că dragă Ory, anii aceea poate au fost bine veniţi intr un fel, pentru că în orice "rău", necaz, trebuie să fie şi un bine . Încercările vieţii nu sunt întâmplătoare . Unii sunt încercaţi cât alţii în zece vieţi, dar totul , absolut totul este spre binele nostru şi o spun cu toată convingerea.