Citat:
În prealabil postat de Tzantzarika
Multumes mult - est draguta - am vazut si postarea anterioara. Asa gandesc si eu - dar cand ajung si citesc ca totul s-a terminat si sotul meu va ramane vesnic acel barbat... ma apuca disperarea.
|
Pacat ca nimeni nu aduce citatul din NT care spune ca in imparatia lui Dumnezeu nu va mai fi nici barbat, nici femeie, nici casatoriti, nici necasatoriti...Practic nu stie nimeni cat de vesnica e casatoria cu o persoana...
Cat despre partea cu cerutul in casatorie...te cred ca te temi ca daca faci primul pas ai sa fii intr-o dilema -- daca el spune ca nu vrea, ce ai sa faci, ai sa continui sa traiesti cu el asa, sau ai sa te desparti? Dar pana la urma de ce nu ar fi de acord? In special daca este pentru linistea ta, fiindca ma gandesc ca ai incercat macar sa ii expui ce te framanta? Si da, daca tot locuiti impreuna, de ce sa nu va luati?Si pana la urma puteti sa faceti si un acord prenuptial in legatura cu averea fiecaruia, in caz ca partea materiala este o problema.
Intr-adevar, am auzit ca barbatii, daca ating o anumita varsta si daca nu mai vor copii sunt mai reticenti in ceea ce priveste casatoria. Dar daca il iei incetul cu incetul, oare nu s-ar putea? Nu trebuie sa faceti cine stie ce fast, masa mare multi invitati, etc. E de ajuns sa aveti cativa prieteni in jur si pe copiii tai (lui) si atat.
Nu cred ca e bine sa il iei cu "ori ne cununam ori ne despartim." Intreaba=l intai ce parere are, vezi unde e. E posibil ca el sa aiba gandul asta de mult, dar cum barbatii sunt un pic mai delasatori din fire, tot amana sa vorbeasca cu tine, sau pur si simplu ii e groaza de tam tamul pe care il poate implica o casatorie.. Poate ca daca faci tu un mic pas in directia asta, o sa faca si el cativa.