timpul? el nu exista, ci doar masurarea trecerii lui, ca si cum ar fi. Sau poate ca chiar exista, ca o dimensiune spatziala, cum ai zice latzime, asha potzi sa zici varsta, adica ai mers atatzia ani in lungimea timpului. Apoi, dupa moarte, precis vei merge in inaltzimea lui. Sau iesind din timp, vei intra in etern, tot ca o dimensiune. Aceasta fiind adancimea timpului. Si poate ca si acolo te stingi si vei intra in altceva. In netrecerea timpului, iar acolo va fi ca si cum toate ar sta pe loc, si nimic nu se mai schimba in veac. In inghetzul perfect si nemishcat. Desi nu cred ca timpul este legat de miscare, sau de masura unei scurgeri, unui tictac, ci e altceva, ar putea fi o hotarare, o treapta, o culoare, o unda, o poezie. Timpul nu se vede, si nu se poate cunoashte, deci poate fi orice. N-ash zice ca timpul e Dumnezeu, dar categoric ca Dumnezeu se foloseshte de timp. Deci timpul exista, nu e liniar, nu e continuu, poate fi si asha, dar nu se poate generaliza. E un fenomen, o minune a existentzei, este splendoarea obiectelor, lumina neagra si nevazuta a lor, este stralucirea naturii catre altceva si nu neaparat catre ochi, timpul este stralucirea lucrurilor spre mister...
|