[LapetiteMoc]

Un film despre sfintenie ca rod al smereniei. Iata ce dar i-a facut Domnul lui Anatolie.

Inainte de a veni nemtii era un fricos, tinea la viata lui ca un om obisnuit, egoist. Ramas singur pe movila de carbuni striga victorios, convins fiind ca si-a castigat viata: "Iata, sunt viu, el a murit! Sunt viu! Eu traiesc, el a murit!" Si toate acestea fara sa stie ca bomba se afla sub picioarele lui!

Cine l-a salvat dupa detonare, cine l-a ales sa lucreze pentru EL, apoi? Domnul l-a lasat viu, aruncat la marginea ostrovului de unde aveau sa-l pescuiasca calugarii a doua zi.

De fapt, cu voia Domnului, ambele vieti au fost salvate. In zadar planurile si ura nemtilor! Peste toate se implineste voia Domnului!
Lui Tihon nu i-a fost frica de moarte, se vedea bine ca e un curajos. Cand nemtii au indreptat arma spre el, si-a aprins nonsalant o tigara. Apoi nemtii au vrut sa aduca frica, revolta in inima lui obligandu-l pe camaradul lui sa-l impuste... Asa face diavolul, nu abandoneaza, ci se incranceneaza. Teama de moarte ce-o seamana in inimile oamenilor este hrana lui favorita! Meticulos, calculat, cu sange rece.

Dar mila Domnului a fost peste cei doi din armata rusa. Cazut in apa, Tihon a reusit sa se salveze; aruncat la marginea ostrovului, Anatolie a fost si el salvat. Vietile le-au fost salvate, urma sa li se salveze si sufletele...