Citat:
În prealabil postat de elom
Puteți continua bine mersi cu controversele. La mine situația și-a găsit un final. Nu am să fiu cu ea. De astă dată finalul e sigur.
|
abia cand dispare dorinta de a fi cu o fata ar trebui sa inceapa dragostea frateasca! (sau prietenia, cum i-or zice unii)
In general necuratul ne da atractie (si chiar patima) pt. o persoana ratacita in nadejdea ca ne va duce dupa ea si ne vom pierde si noi - sau invers, daca suntem pacatosi (adica sub puterea lui), doar-doar va corupe un suflet curat cu ajutorul nostru (vezi cazul Sf. Ciprian si Iustina). Dumnezeu ingaduie insa uneori asemenea ispite pentru ca poate scoate un bine din ele, iar planurile diavolului sa fie rasturnate in final (exact cum a patit cu Sf. Iustina si Ciprian, dar mai sunt asemenea si Sf. Mucenite Tecla, Marina, Tatiana, Agata, Eugenia si altele din Sinaxar sau Pateric). Cand diavolul vede ca cel ce urma sa cada primeste "intariri" de sus si risca sa-l indrepte sau sa-l scoata de sub puterea necurata pe cel de care se folosise pana atunci, intra in mare panica: prioritatea nr.1 devine despartirea celor doi, inainte de a fi prea tarziu... Atunci apare ca din senin alta persoana mai "interesanta" in viata unuia (sau a ambilor), dispare interesul reciproc, prieteni sau membri ai familiei vin (nesolicitati) sa dea o mana de ajutor la despartire, etc... Ei bine, tocmai atunci ar trebui sa vegheze si sa se roage! (care din ei are credinta) Niciodata nu-si lasa prada usor necuratul, mai ales cand e vorba de suflete de crestini dusi in ratacire - asta e un detaliu pe care multi il uita! O prietena dintr-o familie penticostala (parca asta era cultul) s-a hotarat sa se boteze ortodoxa si chiar se gandea sa-si caute un duhovnic (din pacate nu stiu pe cine sa-i recomand in Arad)... in primavara se apropia Pastele, ar fi sarbatorit Invierea cu un prieten ortodox si cu drept-credinciosii, dar ca prin minune a primit o invitatie de la un var din Austria sa il mediteze la franceza (platea el tot, drum, etc). Evident, a facut totul dupa capul ei, nu s-a ales mare lucru din acea calatorie si meditatii, nici varul nu prea avea chef de invatat... dar a mai pierdut o ocazie si un test pe calea mantuirii, poate la anul n-o sa mai aiba nici ravna de pana acum si uite-asa se stinge duhul in om (tactica asta a amanarii o foloseste mereu diavolul cand e vorba de spovada)...
Eu zic ca exact atunci nu trebuie lasat sa-si faca treaba!
Daca Dumnezeu ti-a scos in cale o persoana pt. care ai simtit cat de putin, fa ceva pt. sufletul ei... pomeneste-o in rugaciune sa o apere Dumnezeu de ispite si daca vezi ca are cat de cat inima buna, daruieste-i ceva sa o ajute in viitor - de ex. unul din volumele de marturii despre pr. Arsenie Boca (eu le-am daruit prietenilor simpli sau inaltilor ierarhi si nadajduiesc ca toti sa se foloseasca)
P.S. pentru mine s-au rugat staruitor doua femei, una catolica si una pocaita (despre ele stiu sigur) - asa am ajuns la duhovnic si in biserica ortodoxa! Dumnezeu aude rugaciunile facute din inima pentru cine avem dragoste crestineasca si mai ales daca ele contin cuvintele "Faca-se voia Ta" are grija ca rezultatul sa fie cel bun!
Doamne ajuta!