Maria, tu ai dreptate. Am greutati.
Suntem insa fiecare facuti, tot de Dumnezeu, in alt fel. Unul gandeste mai mult, altul mai putin, etc.
Eu am greutati in a inghiti asa tot ce mi se da si a nu-mi folosi mintea. O fi rau pentru un crestin? Nu stiu.
Revenind la subiect:
1. Nu stiu daca sunt asa rupti de familie si lume. Dovada cei ce scriu carti si se duc sa predice, sau vin oamenii sa-i viziteze.
2. Cei ce devin sfinti. Nimeni nu stie sau nu-si propune dinainte ca o sa fie/sa fie sfant. El traieste asa cum simte si crede. Ulterior, daca altii considera, sunt canonizati sfinti. Altii sunt doar denumiti asa, fara macar a fi canonizati.
Daca acesti au devenit asa pentru ca au murit lumii? Nu stiu? Unii au avut si familie, au fost chiar mireni (ex. Stefan cel mare, sau Brancoveanu, sfaintii casatoriti etc.)
3. Un crestin adevarat traieste si in Biserica si in lume, numai la calugari se exclud una pe alta.
Intrebarea mea se referea doar la nume. De ce un nume nou inseamna ca "moare lumii" si este necesar? "Moare lumii" cu fapta si viata, nu cu numele, zic eu.
Daca nu exista o explicatie undeva, degeaba discutam noi asta mici care nu stim.
|