Citat:
În prealabil postat de cristina2012
In virto se poate folosi un singur ovul, doar ca nu se face in practica asa pentru ca este mult prea riscant sa nu iasa nimic. Si nu e vorba numai de costuri, oricum destul de ridicate, putini si-ar permite sa faca FIV de mai multe ori la rand, este vorba si de faptul ca tratamentul de stimulare ovariana este riscant pentru mama si are reactii adverse.
Exista doua tehnici pentru realizarea fertilzarii in virto: una este sa aduci in contact unul sau mai multe ovule cu sperma, celalata aduce in contact direct un ovul cu un singur spermatozoid. In acest caz se aleg cele mai sanatoase ovule si cei mai santosi spermatozoizi in ideea de a reduce riscul de a crea embrioni cu defecte...
Acum problemele care se pun chiar daca parintii cer sa se produca un singur embrion este ca nu se poate sti cu siguranta ce se intampla... e un comert destul de infloritor cu ovule, sperma, embrioni. Lasi ceva foarte pretios pe maini de afaceristi. Apoi doctorii pot face un embrion si sa vada ca nu e sanatos... si atunci...
Sau in Vitro se pot crea embrioni care in vivo nu s-ar fi format niciodata. Acesti embrioni implantati vor muri curand, fireste fara voia noastra, dar... din cauza noastra.
Sau se implanteaza mai toti embrionii formati, parintii asumnadu-si riscul multipletilor, numai ca din cauza "aglomeratiei" o parte dintre ei mor. Sau sarcina fiind cu mare risc, nu poate fi dusa la bun sfarsit si se va opta pentru unele sacrificii, sau se vor naste prea devreme unii dintre ei murind, sau supravietuind doar un oarecare timp... etc, etc, etc
Ideea e ca crearea unei persoane mult prea fin pentru a fi lasat in voia specialistilor. Numai Dumnezeu e suficient de fin cu persoana umana si o poate respecta intr-adevar. Apoi implicatiile psihologice sunt mari... E o povara mult prea mare pentru fiinta umana sa se simta cladita de om.
Pentru cei ce inca sustin FIV, recomand din nou filmul Gattaca... acolo se va ajunge candva, daca ne mai ingaduie Dumnezeu.
Sunt o mare multime de procese biologice necesare pentru ca fecundatia, transportul embrionului si nidatia sa aibe loc si putine sunt cunoscute la ora actuala. Nu stim ce se intampla exact. Nu stim nici de ce prin FIV rata de succes este atat de scazuta (in ciuda faptului ca intotdeauna se incearca implantarea a mai multor embrioni). Daca rata de succes e destul de scazuta (nu stiu exact, parca in jur de 20-30%) oare ce se intampla cu atat de mult doritii embrioni formati si implantati in uter?
|
Este intr-adevar o problema complexa care necestita multa gandire si analiza. Cred ca multi crestini adesea vor un raspuns prea simplu, da sau nu, este pacat un anumit lucru?
Cred ca un cuplu crestin care vrea sa aiba copii si nu poate prin alte cai ar trebui sa cunoasca toate aceste lucruri, si sa cantareasca pentru cazul LUI argumentele pro si contra, impreuna cu un duhovnic. Nu cred ca ar trebui sa consideram FIV ca fiind din start o greseala atunci cand corespunde unei dorinte firesti de a zamisli viata, si nu unui capriciu sau urmarii unei vieti inconstiente (de ex. s-au ferit pana pe la 45 de ani sa aiba copii ca sa-si cultive cariera sau din egoism, si se trezesc ca vor totusi dar nu mai pot avea copii pe cale naturala..) (fiecare sa se cerceteze in fata lui Dumnezeu, nu as vrea condamn pe nimeni) sau chiar a unei dereglari psihice (ma gandesc aici la femeia din USA care a avut prin FIV cu sperma donata 8 gemeni, pe langa cei 6 copii pe care ii avea deja, conceputi in acelasi mod; era singura si traia din ajutor social...). Pentru ca, intr-adevar, si atunci cand incercam sa evitam formarea embrionilor supranumerari (cum sunt numiti ei in mod oarecum cinic), exista situatii care nu ar aparea daca nu ar exista FIV. Insa si la conceptia naturala exista multi embrioni care se pierd, care sunt malformati, care au greseli genetice.. si ori mor imediat, ori supravietuiesc si ajung sa se nasca. Care este deosebirea responsabilitatii noastre in acest caz fata de cazul fecundarii in vitro? Sa fie ea asa de mare? Ca orice domeniu, si acesta al conceptiei este 'rupt din rai', nu in sensul obisnuit al expresiei, ci in sensul literal.. atins de cadere, deci de boala, de defecte, de pericole..
Cred ca nu ar trebui sa inpartim conceptia asa de strict in naturala si nenaturala. Conceptul de natural in teologie nu este ortodox, de altfel, ci de origine catolica. Noi, de la cadere, nu mai traim 'natural' in sensul ca natura este si ea cazuta sau atinsa de caderea omului, si asteapta si ea mantuirea 'cu suspine', cum spune sf. Pavel.
Apoi, Dumnezeu i-a dat omului ratiune si cu acea ratiune el a dezvoltat niste stiinte, care pot fi folostite si in scopuri bune (nu unealta e rea, ci modul in care ar ptea fi folosita).