[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Trei fecioare stând să spele trupul sfânt al Celei Sfinte, / Au purces plinirea faptei, dezbrăcându-l de veşminte. / Dar lumină-atât de vie, ca ieşind dintr-o zăpadă, / Izvora mereu din trupu-i , că nici n-au putut să-l vadă ! / Ridicând apoi sicriul scos din plinul dimineţii, / Toţi Apostolii luminii au pornit cu Maica Vieţii. . ./ Un nor alb cuprins-a totul ca-ntr-o ceaţă de lumină ; / Îngeri mulţi li s-au adaos, şi-o cântare dulce, lină, / Se-auzea până departe, dar pioasa lor grămadă, / Deşi astfel auzită, nimeni nu putea s-o vadă ! / Pe când se-ntrebau iudeii cine cântă, jos sau sus ? / Un duh rău, ca să-i asmută, la ureche le-a fost spus : / "Sunt ai lui Iisus discipoli, ce pe umerii lor poartă / În sicriu către mormântu-i pe Maria care-i moartâ" ! / Auzind aceste zise, cei cu minţile năuce, / Au sărit atunci spre Maica Răstignitului pe Cruce, / Toţi călăuziţi de diavol. . .,Dar , când unul a fost pus / Mâinile i se uscară pân-la coate , şi , uscate, / I-au rămas strângând sicriul Celei Pururea Curate, / Pe când Îngerii de faţâ, au orbit pe toţi acei / Ce sărisră cu gânduri mişeleşti în calea ei ! <<< Va Urma >>>

Spăimântat atunci, iudeul zis-a tare :"Petre Sfinte, / Şi eu te-am scăpat odată, dacă-ţi mai aduci aminte, / De-un iudeu în grea mânie care-ţi înşfăcase ceafa, / Când Iisus era-n Sinedriu, stând să-L judece Caiafa ! /Dacă-ţi aminteşti dar, Sfinte , picătura mea de bine, / Pe-al tău Dumnezeu acuma roagă-L şi tu pentru mine ! . . ."/ Mi-amintesc, răspuns-a Petru, dar nu-ţi pot fi de folos / Decât numai dacă însuţi crezi în Maică şi-n Hristos ! " / " Cred în Maica Lui Preasfântă ! , a răspuns acel iudeu , / Şi-n Iisus cred că e Fiul Unicului Dumnezeu ! . . ." / Şi zicând aşa iudeul, nu minţeau a lui cuvinte, / Ci, primind Lumina Vie, în Iisus credea fierbinte ! / Atunci, liberând scriul, mâinile-i căzură grele, / Dar rămaseră uscate, fără viul vieţii-n ele ! / Sfântul Petru-i zise ndată:"De-ţi vrei trupu-ntreg iar viu, / Crezi în Fiul Maicii Sfinte şi sărută-al Ei sicriu ! / Ceea ce făcând iudeul, s-a făcut bujor la faţă / Că, pe loc, a sale braţe au primit în ele viaţă ! / Şi mai zis-a Petru, dându-i ramura de palmier, / Ce i-a fost adusă Sfintei Îngerul Gavril din Cer : / " Ia această rămurică şi s-atingi cu ea pe ploape / Pe toţi cei ce orbi rămasa-au, care acum îţi sunt aproape / Şi toţi cei care vor crede, vor primi Lumina Vie, / Cei ce nu vor vrea să creadă, orbi vor fi pe veşnicie ! . . ." <<< Va Urma >>>