Trebuie sa ma mai gandesc, si nu am o parere foarte clar transata inca. Insa imi vine sa zic, cristina, ca este un fel de taiere a firulul in patru sa spunem ca este pacat sa incercam metode care POT duce la pierderea unor embrioni (deci nu pierderea automata, ci pierderea prin accident, cum ar veni, in toate cazurile pe care le descrii). Viata comporta intotdeauna riscuri. Un medic care hotaraste sa faca o operatie periculoasa pentru pacient, cu sanse de reusite mici, in speranta ca ii va salva viata si ii va rede sanatatea (alternativa ar fi sa il lase sa traiasca cu boala), si pacientul in urma operatiei moare totusi, pacatuieste? Ma gandesc acum si la cazuri ca despartirea unor copii siamezi, care ar putea trai in continuare si asa.
Este oare pacat sa iti asumi si riscuri, in speranta de a da viata?
Sophia, cred ca te ambalezi putin prea atare. Nu cred ca noi vrem sa te condamnam sau sa te aratam cu degetul sau sa spunem ca sunt niste capricioase femeile care incearca sa aiba copii prin metode medicale. Ce spune cristina este ca trebuie sa ne gandim mult inainte de a pune in pericol o viata umana, or viata incepe de la prima celula, si viata unui embrion chiar cu handicap grav tot viata unei persoane umane este, deci este o mare responsabilitate distrugerea ei, chiar daca noi putem considera in anulmite situatii ca ar fi necesara.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|