Citat:
În prealabil postat de sophia
Mai intai ma intreb cum stim ce e rau (pacat) si ce e bine, in afara de ceea ce ne spune sufletul si constiinta noastra. Aici apare subiectivismul, caci fiecare vede lucrurile altfel, fiecare zice ca este bine asa cum face sau zice el.
|
Din ce spui tu reiese ca nu prea ai incredere in Scriptura. Acolo este scris negru pe alb ce este pacat/uraciune in fata lui Dumnezeu si ce este lucru bun/placut lui Dumnezeu. Deci nu ar trebui sa credem ca pacatul este doar cel inchipuit de o persoana. Nu noi decidem ce e pacat sau nu (ar fi tragic) ci Dumnezeu ne da clar indicatii in Scriptura, tocmai pentru a evita astfel de interpretari.
Ca eu nu pot trai asa incat sa nu fac pacate este altceva. Este foarte greu sa traiesti in lume si sa nu fii pacatos. Dar nu pot spune ca nu stiam ce e pacat si ce nu. Poate mai sunt unele mai ascunse de care nu sunt constient dar in linii mari le cam stiu pe toate si voi raspunde pentru ele. Evident ca aici poti cadea in tot felul de deznadejdi, trebuie sa nu uiti cele trei mari virtuti/porunci: Credinta, Speranta, Iubire. Trebuie sa crezi. Chiar daca mintea ta iti spune ca nu vei reusi sa fii placut lui Dumnezeu, sa speri! Si sa incerci sa iubesti. Cam asta e chintesenta.
P.S. Nu am citit toate posturile, poate cineva a raspuns deja in acelasi sens cu mine. Daca da, atunci e de bine, mai gandeste cineva la fel :)