Citat:
În prealabil postat de Tzantzarika
Ba da - din pacate nu prea am timp sa stau pe net.
Deci - dupa divort am ales sa stau singura - cu copiii mei. Nu l-am parasit pe sotul meu pentru altul. Doar ca dupa un timp m-am simtit singura si imi doream pe cineva in viata mea. Asa l-am cunoscut pe concubinul meu. Oricat o parea de pacatos il iubesc cu adevarat si imi doresc sa-mi petrec restul vietii langa el. Si el vrea acelasi lucru si vrea sa ne casatorim - inclusiv religios. Mi se pare nedrept ca alte greseli pot fi iertate si o cununie facuta fara cap la o varsta frageda cand nu intelegeam nimic poate fi un gest atat de definitiv. La sotul meu nu m-as mai intoarce nici daca as mai avea de trait 10 vieti. Daca ar fi sa vreau ceva mi-as dori sa me lege Dumnezeu de omul cu care traiesc acum.
Cat despre daca ramaneam casatorita si rabdam in smerenie totul ar fi fost bine - 15 ani nu sunt de ici de colo - 15 ani de chin, in care mi-am crescut singura copiii, in care am avut singura grija de mine, de casa si de sotul meu - de ce nu m-a ajutat Dumnezeu atunci sa-mi fie mai usor ?
|
Cand ai copii ,daca barbatul nu este violent ,e bine ca ei sa stea cu tatal lor.
Nu mai spun ca Dumnezeu a binecuvantat o singura nunta.
Dar daca barbatul nu bea ,nu e violent ,chiar daca nu mai este iubire e bine ca sotii sa stea impreuna.
Fiecare are o cruce de dus ,poate ca esti o femeie puternica si ai avut parte de un asa sot.
Daca era credinta de ambele parti ,gaseati lucruri comune care sa va uneasca.
Mai deunazi am cunoscut o femeie la biserica.
Spunea ca nu prea e multumita de sot ,nici credincios nu este ,dar prin credinta ei ,cel putin nu se mai poarta asa urat cu ea ca la inceput.
M-a impresionat argumentul ei ,sta cu el pentru ca ea l-a ales ,isi duce crucea.
Cata intelepciune !