Citat:
Īn prealabil postat de MIRA85
Numele meu este Veronica,am 24 de ani sunt mama a doi copii sanatosi si frumosi,dar am un mare defect ce ma obsedeaza(am un nas mare si urat),ce m-a transformat intr-o persoana retrasa,ingrozita de faptul ca de cate ori ies afara oamenii imi arunca vorbe grele;de multe ori m-am gandit sa ma sinucid si nu trece zi fara sa ma intreb :de ce nu sant si eu un om normal?Imi doresc sa ma simt bine in pilea mea,dar de cate ori ma uit in oglinda imi aud gandurile:esti urata!esti oribila! Va rog sa ma ajutati cu sfaturi,sa ma indrumati cui sa ma rog sa imi gasesc linistea;trebuie sa spun ca nu ma duc la biserica pentru ca evit colectivitatile,evit ca oamenii sa ma priveasca.
|
In copilarie aveam un prieten cu un nas proieminent si de cate ori nu stiam in ce directie sa mergem, el se oprea si adulmeca aerul ca un lup si ne indica directia. Iti dai seama ca nu nimerea dar era cel mai amuzant din grup.
Crezi ca cei doi copii ai tai te vor iubi mai mult, daca ai fi altfel. Lasa oamenii sa te vada ca existi, ca Dumnezeu poate te-a lasat sa le atragi atentia si sa le arati un suflet mare pe masura lungimii nasului :).