[Tzantzarika]

Si pe actualul l-am cunoscut la un an dupa pronuntarea divortului oficial. Nu inteleg de ce nu pot crede barbatii ca pot fi parasiti pur si simplu - nu pentru ca a aparut altcineva in viata ta. Pur si simplu intr-o zi mi-am dat seama ca nu mai vreau sa duc povara lui in spate - ca nu am nici un motiv sa muncesc pentru un barbat care nu face nimic. Dimpotriva - dupa ce ca nu ma ajuta cu nimic imi facea si zilele un cosmar - plangandu-se ca viata e nedreapta si unui tip destept ca el nu i se baga in sac averea fara ca el sa faca nimic. Sau ma mai facea si proasta - ca eu nu mai apucam sa mai pun mana pe o carte - impartita intre munca, casa, copii si barbat.

Parerile unuia ca AltulDesigur - ma fac sa fiu iar inversunata si sa imi amintesc de ce am divortat si sa nu ma mai simt deloc vinovata.

Nu ma deranjeaza daca vreunul dintre copii ii va semana fizic - dar sper spre binele lor ca niciunul nu-i va semana psihic.

Si mi-am cautat vina- ani de zile mi-am cautat vina - singura pe care am gasit-o a fost ca i-am permis sa ajunga asa. Tocmai pentru ca am fost prea draguta, prea amabila, prea iubitoare, prea ingaduitoare.