Tocmai am cititi ceva ce mi-a mers direct la suflet si am sa-ti scriu si tie, chiar daca e putin cam mult, eu cred ca merita:

".....Am cautat creatura cea mai puternica, pentru ca sa ma apuc de ea si sa ma izbavesc de schimbare si fluctuatii.dar ochii mei n-au vazut-o vreodata si nici urechile mele n-au auzit de ea, dar nici picioarele nu s-au impiedicat de ea.Timpul ii creste pe toti copiii sai spre a se lupta cu ei si spre a-i indoi ca pe o gluma si a-i plesni in doua si a-i scoate din temelie, razand de groapa muritorilor.
Am pus mana pe o floare si am spus: "in frumusete, ea e mai tare decat mine", dar cand a sosit toamna, floarea a murit dinaintea ochilor mei, iar eu nu am pututu face nimic pentru a o ajuta;asa ca mi-am intors privirea inlacrimata de la ea si am apucat copacii inalti.
Dar odata cu trecerea timpului copacii au fost scosi din radacini si au cazut la pamant precum ostasii biruiti, iar eu mi-am intors privirea inlacrimata de la ei si am apucat o piatra: "e mai tare decat mine, cu ea ma simt in siguranta", am spus eu.
Dar odata cu trecerea timpului piatra s-a prefacut in tarana dinaintea ochilor mei, iar vantul a spulberat-o, iar eu mi-am intors privirea inlacrimata de la ea si m-am prins de stele: ' stelele sunt mai tari ca orice altceva" am spus eu, "ma voi agata de ele si nu voi cadea"
Dar dupa ce am imbratisat stelele si am inceput sa graiesc cu ele in soapte tainice, am auzit geamatul muribunzilor si mi-am intors privirea inlacrimata de la ele si m-am alipit de oameni.
"Oamenii umbla falnic, drept si liber" am spus eu, "uite ce forta este in ei;ma voi agata de ei ca sa nu cad"
Dar odata cu trecerea timpului l-am vazut chiar si pe cel mai puternic dintre oameni alunecand neajutorat pe ghiata timpului in prapastia fara margini, lasandu-ma singur.
Asudat de atata cautare am contemplat Universul in intregul sau si am spus: "tu esti mai puternic ca orice;ma voi agata de tine, tine-ma strans ca sa nu cad in prapastia fara fund"
Si am capatat acest raspuns: "In seara aceasta si eu ma voi cufunda in prapastia fara fund, iar maine imi va lua locul un alt univers.In zadar te legi de mine, caci eu iti sunt un biet tovaras de drum"
Din nou am revenit la oameni, la cei mai intelepti dintre fiii oamenilor si le-am cerut povata; dar ei s-au certat in timp ce imi dadeau raspunsuri, pana cand moartea si-a fluturat mana si a adus tacerea in mijlocul cetatenilor.
Din nou am revenitla oameni, la cei mai fericiti dintre fiii oamenilor si le-am cerut parerea (de parca s-ar putea oferi vreo parere din partea celor ce cugeta trupeste); dar ei m-au luat drept o gluma spre amuzamentul lor, pana cand moartea si-a ridicat toiagul si le-a acoperit limbile cu tarana.
Din nou mi-am intors fata catre oameni, spre cei ce m-au zamislit si m-au pus in randul creaturilor si le-am cerut parerea. Chipurile lor zbarcite au inceput sa paleasca , ochii li s-au umplut de lacrimi si au inceput sa murmure: "in nestiinta am fost zamisliti, in nestiinta te-am zamislit si pe tine si nestiinta noastra o impartasim cu tine"
Din nou am revenit la oameni, la prietenii mei si am spus:" ce credeti, prietenii mei?"; dar ei au tacut pana cand rusinati, fara a-si ridica ochii au inceput sa murmure: "de multa vreme ne pregateam sa te intrebam ce crezi, cum gandesti tu"
Iar cand am batut la cea mai de pe urma dintre usi spre a-mi rosti intrebarea, usa s-a deschis si am vazut un mort purtat in afara casei.
Cand n-au mai existat usi la care sa bat, chiar si lacrimile au incetat sa mai curga si o teama cumplita si-a infipt ghearele in oasele mele.
S-a mai aflat o singura lacrima in ochii mei si ea s-a rostogolit in strafundul sufletului meu.Si iata, o usa necunoscuta, la care a batut aceasta ultima lacrima, s-a deschis si atunci ai aparut Tu, Imparatul meu si Tatal meu, inconjurat in intregime de cete nemuritoare ca un munte acoperit de brazi, cufundat intr-o flacara nestinsa.
Iar lumina a inceput sa dantuiasca precum numeroasele sunete ale unei harpe si am auzit un glas spunand: "Eu sunt Cel pe Care tu Il cauti; alipeste-te de Mine. Numele Meu este:EU SUNT"
Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici -"Rugaciuni pe malul lacului"

Cred ca nu mai e nevoie de comentarii!