[cristiboss56]

Sfânta Teodora s-a născut pe la jumătatea secolului XVII-lea , în satul Vânători - Neamţ. Ajungând la maturitate, a fost căsătorită de părinţi, împotriva voinţei ei , cu un tânăr evlavios din Ismail. După o vreme, s-a călugărit la Schitul Vărzăreşti-Focşani, iar soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, cu numele Elodor. Când turcii au dat foc Schitului Vărzăreşti, Teodora s-a retras în munţi, împreună cu stareţa, schimonahia Paisia, unde se nevoiau răbdând multe ispite, foame, frig şi tot felul de încercări. După moartea Paisiei, Teodora a părăsit munţii Buzăului şi s-a întors în părţile Neamţului, în pădurile din jurul Schitului Sihăstria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei, Pavel , s-a retras în pustie, în părţile Schitului Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele şi astăzi. Duhovnicul ei o cerceta din când în când, o mărturisea şi o împărtăşea cu Sfintele Taine. Teodora se hrănea cu macriş , fructe de pădure şi alune. Păsările îi aduceau fărâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere. A fost înmormântată în peştera în care a vieţuit. Trupul a rămas tăinuit acolo până după 1830, când domnitorul Mihail Sturza a aşezat moaştele ei într o raclă şi le-a depus în biserica schitului. După ce domnitorul a zidit o biserică la moşia sa din satul Miclăuşeni ( Iaşi ) , a strămutat sfintele moaşte în această ctitorie. În anul 1852 , sfintele sale moaşte au fost duse la Mănăstirea Pecerska din Kiev şi aşezate într o raclă pe care scrie : "Sfânta Teodora din Carpaţi".