Citat:
În prealabil postat de cristina2012
Buna intrebare!!!
Se zice boala lunga moarte sigura! De regula femeile sunt cele care iau plasa si sunt parasite, dar uneori sunt ele cele care dau plasa. Anii de consum ai relatiei (=anii cand nu se creaza nimic, nu vin copii, nu poti investi in siguranta in viitor) fara sa stii nimic sigur, cu constiinta ca esti probata pana nu se stie cand si nici cu ce rezultat, lasa urme adanci degradand persoana si asemanarea ei cu Dumnezeu, de unde si estomparea conturului pacatului. Apoi te obisnuiesti sa fii luata fara acte, fara responsabilitati... devierile sunt mult mai usoare.
|
Aveti dreptate, dar traim vremuri din ce in ce mai tulburi cand nu mai stii sa deosebesti dragostea adevarata de prietenie sau de altceva.
Am sperat ca dragostea noastra va inflori mai mult, se va maturiza, va deveni altceva, ceva ce probabil nici noi nu stim ce. Oricum nu am apreciat ce ne-a dat Dumnezeu si mereu am cautat altceva. Fiecare lupta pentru ce nu are. In fine personal am abandonat pe moment orice speranta de a mai face ceva in a o intoarce pe ea acasa. Mi se pare umilitor. Si mai mult am nevoie de putere, iar acum nu mai gasesc puterea de a mai merge inainte. Chiar cu riscul de a pacatui eu, desi eu nu sunt si nu m-am indragostit ca ea de nimeni, dar ce pot eu sa fac acum cand ea abia mai vrobeste cu mine, eu fiind plecat de acasa. Adica cu alte cuvinte sunt dat afara din casa si tot eu sa caut motive de impacare, cand ea mi-a facut bagajele?Voi ce parere aveti? Se mai merita? E pacat? Eu cred ca nu atat de inversunata este ea acum incat nu poti vorbi nimic cu ea. Nu mi-a frica de divort, e doar o procedura legala simpla, vreau insa sa se termine mai repede totul, atat de mult am fost umilit.