Citat:
În prealabil postat de madalynn007
voi ce credeti calugarii din ziua de azi mai duc viata de asceti pe care o duceau odinioara calugarii din vechime?oare calugarii din ziua de azi care dispun de toate mijloacele de comunicare moderna,care au manastirile in mijlocul oraselor,oare acestia mai pot sa isi duca viata asa cum o duceau vechii calugari?astept parerile voastre
|
Din nefericire, se pare ca odata cu evolutia tehnicii si a progresului material acestea, incet, incet, acapareaza si mentalitatea monahilor de azi.
Dar, trebuie precizat, ca desi e mai greu sa fii monah azi, in conditiile unei manastiri ,,moderne", nu e insa imposibil.
Lucrarea de mantuire se face in interiorul omului si nu in afara lui.
Orice monah care se insingureaza inclusiv de activitatile manastirii, cu exceptia ascultarii lui, are sanse de mantuire si de desavarsire.
Parerea mea, bazata pe invataturile sfintilor parinti, este ca monahismul reprezinta cea mai buna metoda prin care omul poate urca mai usor cu sufletul spre Dumnezeu...
Monahismul inseamna desavarsire asa ca cine se face monah nu trebuie sa mai aiba vreo legatura cu ceva lumesc...
Monahul trebuie sa fie un inger in trup... altfel nu e monah.
Pentru asta el trebuie sa manance putin, sa doarma mai putin decat ii cere trupul, pentru a conduce sufletul pe trup si nu invers, si sa se roage tot timpul, iar tot ceea ce face sa stie ca face ca si Hristos si pentru Hristos, ca si El a venit pe pamant nu sa faca voia Lui, ci pe a Tatalui.
Un calugar trebuie sa fie ca si un pustnic... singura diferenta ar fi ca daca acela are viata de sine si se nevoieste singur sa-si duca existenta... monahii stand in comun muncesc mai mult si unii pentru altii... viata religioasa insa trebuie sa ramana aceeasi.
Deci, un monah adevarat pentru a fi desavarsit dupa porunca: ,,Fiti, dar, voi desavârsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavârsit este" (Matei 5, 48), nu trebuie sa aiba alte preocupari, in afara de ascultare, decat studiul religios, sa ceara sfaturi si sa isi ceara iertare chiar daca nu greseste... si sa nu spuna glume si lucruri desarte cu fratii.
Nu trebuie sa faca deloc voia trupului... iar pacatul malahiei, in caz ca a fost savarsit pana atunci, trebuie eliminat atat din practica cat si din gand.
Ideal ar fi sa nu mai vada fata femeiasca daca vrea sa prospere in viata spirituala si sa nu mai tina legatura cu familia ca nu cumva greutatile celor dragi sa-l zdruncine si sa-l clinteasca din lucrarea lui spre mantuire.
Sa nu paraseasca manastirea pentru ca un monah in afara manastirii e ca un peste in afara apei... poate sa vada multe, sa se sminteasca si mai grav sa nu se mai intoarca la manastire.
De obicei, daca se vrea sa se vanda ceva din manastire in afara ei trebuie trimisi cu binecuvantare monahii trecuti de 60 de ani si nu din cei tineri.
Sunt multe de spus despre monahism... am incercat sa cuprind pe scurt rolul monahului si nevointele lui.
Sa se gandeasca cel care vrea sa se faca monah daca se simte in stare sa faca fata vietii monahale si eu ii urez succes si... mantuire!
PS: Nu sunt de acord cu motivarea unora ca luxul manastirii este doar pentru straini pentru ca tocmai acesta e scopul manastirii pentru straini, acela de a-i se izola de realitatea lumii in care ei traiesc zi de zi, fie si pentru un timp scurt, si de a fi o oaza de liniste si de respiratie duhovniceasca.
De aceea, ar fi mult mai frumos sa simta si ei pe propria piele macar un pic din nevointele monahilor cat si conditiile de viata in care ei traiesc.
Iar, legat de tehnica introdusa in manastire, parerea mea e ca nu e neaparat necesara.
Un adevarat monah poate primi de la Dumnezeu harisma vederii inainte sau, prin inspiratie, in urma unei rugaciuni intense, poate primi aceleasi descoperiri pe care vrea sa le afle prin mijloacele moderne (telefon, fax, tv sau internet), in caz ca Dumnezeu considera ca ii sunt necesare.
Astfel, el poate scapa de pericolul unora dintre acestea care, folosite gresit, pot reprezenta, oricand, o sursa de ispita prin care isi poate pierde mantuirea...