Este a 3-a varianta.Problema este ca unele manastiri sint axate preponderent spre exterior si mai putin spre interior.Iar dintre cele stabile spre interior nu am ales inca,prefer un schit dar nu cred ca sint considerat vrednic de schit (eu zic ca da) si apoi mai exista atasament fata de lume si credinta ca se poate si intre oameni,si o urma de chemare spre polul opus si o speranta firava ca...etc,etc.Un lucru este cert:simt ca nu mai rezist mult timp.Daca cauti deslusiri despre ce stari traieste unul care se sinucide in urma pierderii prietenei iubite sau o ''ea'' care se sinucide din aceleasi motive,atunci vei sti ce stari suport.Le-am observat,le-am analizat,eu sint cobaiul si rezultatul este ca doar reusesc sa le stapinesc,dar NU SA LE ELIMIN,iar pentru asta trebuie sa fiu tot timpul cu garda sus si aceasta atentie constanta se face cu mare,mare consum de energie.Uneori sint epuizat,ca de exemplu astazi,cind mi-am permis 2 ore de relaxare a atentiei si acum platesc pentru ele.