Citat:
În prealabil postat de archanghel
Este a 3-a varianta.Problema este ca unele manastiri sint axate preponderent spre exterior si mai putin spre interior.Iar dintre cele stabile spre interior nu am ales inca,prefer un schit dar nu cred ca sint considerat vrednic de schit (eu zic ca da) si apoi mai exista atasament fata de lume si credinta ca se poate si intre oameni,si o urma de chemare spre polul opus si o speranta firava ca...etc,etc.Un lucru este cert:simt ca nu mai rezist mult timp.Daca cauti deslusiri despre ce stari traieste unul care se sinucide in urma pierderii prietenei iubite sau o ''ea'' care se sinucide din aceleasi motive,atunci vei sti ce stari suport.Le-am observat,le-am analizat,eu sint cobaiul si rezultatul este ca doar reusesc sa le stapinesc,dar NU SA LE ELIMIN,iar pentru asta trebuie sa fiu tot timpul cu garda sus si aceasta atentie constanta se face cu mare,mare consum de energie.Uneori sint epuizat,ca de exemplu astazi,cind mi-am permis 2 ore de relaxare a atentiei si acum platesc pentru ele.
|
Ei draga Archanghel, poate ca asta ti-a fost o lectie de viata si Dumnezeu a randuit asa fel incat sa alegi calea asta... se zice ca nimic nu este intamplator. Cat despre atasament fata de lume, eu cred ca orice atasament in afara lui Dumnezeu e un atasament bolnavicios, care nu prea aduce foloase... dar acum ramane la latitudinea ta ce vei face in continuare. Ideea cu manastirea e foarte buna, depinde si de pregatirea ta spirituala si daca vei face fata cerintelor de acolo... cu orientarea spre exterior a celor din manastire, ai foarte mare dreptate, te poti trezi cu mari dezamagiri daca ai asteptari de la ceilalti... ai putea sa incerci ca frate cateva luni iar daca nu iti place manastirea/schitul, mergi la alta (banuiesc ca se poate)... doar o sugestie.
In lume cred ca o sa iti fie mai greu daca nu te casatoresti, caci vezi tu, oamenii sunt foarte superficiali si rautaciosi si daca nu esti cu ei, esti impotriva lor. (eu te inteleg perfect, dar altii s-ar putea sa te considere un ciudat)