[mariamargareta]

125. Odiseea uneia dintre proorociile mincinoase ale pucioşilor (Partea I)

Prin ultimii ani ai secolului trecut, liderilor pucioşi le-a venit ideea să apeleze la o absolventă de teologie din BOR (care-i simpatiza oarecum), şi care ar fi urmat să scrie o carte cu caracter apologetic, menită să scoată Noul Ierusalim din puternicul con de umbră în care tot ei îl aruncaseră, prin ieşirile lor îngâmfate şi eretice, şi prin care se despărţiseră în chip dramatic şi schismatic de BOR.

Numele tinerei absolvente de Teologie era Daniela Catană. Pentru că ea şovăia să arunce cu pietre în BOR, aşa cum i se cerea, liderii pucioşi au fabricat peste noapte un “Cuvânt” ca venit din partea lui Dumnezeu şi care era adresat explicit Danielei, urmărind s-o convingă că fapta ei urma să fie o bravură întru totul justificată.Într-adevăr, iată ce i se proorocise Danielei în legătură cu tomul pe care ea urma să-l scrie: că va fi ridicată din mijlocul teologilor care ponegresc “lucrarea de Nou Ierusalim” şi se va întoarce cu cuvânt puternic împotriva lor, cuvânt de foc care “va arde minciuna” celor care-i ponegresc pe pucioşi:

“ O, fiilor mici, fiilor din urmă, fiilor sfinţi, v-am ales ca să fiţi armata Mea pe pământ, căci cu voi e tot cerul de sfinţi şi de îngeri, iar în faţă sunt Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar acum scol pe cineva din mijlocul celor ce-şi zic că împlinesc ei Scripturile de nou Ierusalim. Ridic din mijlocul lor foc şi ard minciuna lor, căci minciuna lor este fărădelege împotriva Mea, nu este lucrare de nou Ierusalim. Eu sunt lucrarea de nou Ierusalim, şi sunt cu voi, nu cu ei, că ei sunt păcătoşi, şi scris este: "Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi". Ridic efa între pământ şi cer şi scriu cuvânt împotriva ei şi o aşez la locul ei, iar în ea se află fărădelegea a tot pământul, fărădelegea care iese la iveală. Amin, amin, amin. Aceasta vă dau să lucraţi voi, fiilor unşi, şi veţi lucra, căci foc ridic din mijlocul lor şi suflu în el, şi el se aprinde, şi cu el nimicesc fărădelegea şi adevărul minciunii ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

De aprins, focul nu s-a mai aprins. Daniela a tras de timp cât a putut, invocând tot soiul de cerinţe bibliografice greu de îndeplinit, şi până la urmă tot n-a scris nimic. Liderii pucioşi erau însă pe vremea aceea în culmea unui entuziasm schizofrenic şi deja vindeau pielea ursului din pădure. Ei erau convinşi că “Antichristul” degeaba şi-a făcut sălaş călduţ în sânul BOR, căci va fi demascat ca un impostor de către Daniela; iar Biserica cea vie nu este BOR, ci este BNI (adică, Biserica Noul Ierusalim, biserica sfinţilor de la Pucioasa):

“Iată câtă teamă pe antichrist, care până acum se ascundea de venirea Mea, fiindcă e fricos. Acum Mă vede pe Mine cu voi şi cu împlinirea cea de nou Ierusalim pentru cei sfinţi, şi a prins curaj să creadă, şi s-a pus, zice el, să împlinească el biserica cea vie, cea de nou Ierusalim pe pământ. Dar biserica cea vie este din sfinţi, nu din oamenii veacului acesta, care se folosesc de numele de biserică mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se şi desfrânându-se în fel şi chip, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Mea, şi ei dispreţuiesc privirea Mea şi a slavei Mele, care este cu voi.“ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

Liderii pucioşi sunt consideraţi drept “martori” şi “trimişi”, al căror sfat trebuie să-l împlinească toţi supuşii lor (deci, inclusiv Daniela):

“Iar voi, fiilor unşi, nu vă temeţi, căci v-am pus pe voi martorii Mei. Nu vă temeţi de ei. Este, oare, un alt dumnezeu afară de Mine? Este un alt adăpost ca Mine? Lucrarea celor mincinoşi nu slujeşte la nimic. Martorii lor nu văd nimic, nu înţeleg nimic, iar ruşinea este a lor, căci Eu, Domnul, ruşinez pe cei înţelepţi, şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie, iar cuvântul slugilor Mele îl întăresc, şi împlinesc sfatul trimişilor Mei. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

Daniela trebuie “să se lepede de sine” ca să poată duce la bun sfârşit ceea ce i-au cerut liderii pucioşi: o carte apologetică, în sprijinul ereziei pucioase:

“Cel ce aude cuvântul Meu care este cu voi, să se lepede de sine, şi aşa să audă, şi aşa să împlinească tot cuvântul Meu. Creştinul adevărat este cu Mine prin lepădare de sine, şi pe acela îl pun la lucrul Meu, după puterea lui, căci Eu nu trec peste puterea lui, şi dacă trec, îi dau puterea Mea când trec, îi dau puterea Mea celui ce vrea cu Mine, celui ce crede în Mine, căci cel ce se bizuie pe puterea lui, acela zice „Nu pot“, şi de aceea nu poate, dar pot Eu în cel ce se bizuie pe Mine şi nu pe el, şi acela poate prin puterea Mea. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

Daniela va fi “inimioara” care va scăpăra amnarul care va aprinde focul în care vor arde “oamenii minciunii”, adică teologii din BOR:

“ Mă las cuvânt nou peste inimioara care scapără amnarul Meu pentru ca să iasă scânteia cea pentru focul Meu, pentru jalea Mea care vine de la omul minciunii; inimioară plăpândă în care Eu, Domnul, Mă voi slăvi şi voi arde de durerea pe care Mi-a făcut-o omul mincinos. Mai întâi învălui în pacea Mea şi în puterea Mea inimioara cea nouă, căreia îi dau putere nouă pentru ca să împlinească la cuvântul Meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

Daniela va fi “o nouă Iudită”, care va lucra alături (de fapt, dedesubtul) liderilor pucioşi, “cei unşi” cu toate alifiile. Ea va trebui să tragă semnalul de alarmă, precum că BOR nu-i judecă drept pe pucioşi. Trimiterea Danielei şi cartea pe care o va scrie ea vor fi chiar împlinirea acestei proorocii:

“ Pace ţie! Pace ţie! Pace ţie, copilă nouă! Fac din tine cărare pentru Mine spre oameni, şi cărare pentru oameni spre Mine. Întăreşte-te în umilinţa inimii, iar sinele tău să fiu Eu, ca să pot Eu vorbi pe limba lor cu cei ce râd zădărnicindu-Mi planul Meu cel din Scripturile de nou Ierusalim. Aşează-te cu dragoste cerească alături de copiii Mei cei unşi, căci va să te trimit ca pe Iudita să te atingi de capul şarpelui, şi apoi să-l răneşti. El va ţipa apoi de ruşine şi îşi va ascunde capul rănit şi va fugi dinaintea Mea, şi Eu Îmi voi împlini Scriptura aceasta. Amin. Spune-le la vrăjmaşii Mei că ei nu Mă cunosc; spune-le că nu lucrează drept în judecata lor cea împotriva Mea, căci nu Mă cunosc. Spune-le pe numele lor, ca să le scriu în cer numele lor, spre mărturie împotriva Mea, căci cartea trimiterii tale între ei, este carte din cărţile Mele, este proorocie peste ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

Daniela va lucra plină de Duhul Şfânt dela Pucioasa, şi nu mâna ei va scrie, ci mâna Domnului va scrie prin mâna ei. Scrierea Danielei este aşteptată de către toţi sfinţii şi ea îi va ruşina pe înţelepţii din BOR:

“ Duhul Meu Cel Sfânt suflă peste tine, iar tu eşti mâna care-Mi scrie dreptatea Mea. Voiesc să-ţi dau mărire împotriva celor ce s-au sculat împotriva ta, fiindcă diavolul cel de peste tot Îmi pipăie toate planurile Mele şi scoate limba lui la cei cu care Eu Mă sprijin între cer şi pământ. Fac din tine aşternutul picioarelor Mele pentru o clipă; pentru o clipă mică, fiindcă Eu sunt Dumnezeu mare şi Mi-e milă de om, căci omul este mic. O clipă tu vei lucra prin Duhul Meu Cel Sfânt o lucrare aşteptată de toţi sfinţii din cer şi de pe pământ. Această lucrare va ruşina pe cei înţelepţi, pe cei ce s-au aşezat ca nişte dumnezei pentru calea oamenilor, pe cei ce s-au pus mai mari ca Mine peste sufletele multora care caută pe Dumnezeu, şi omul cel plin de dor nu mai dă de Mine, şi dă de ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

Apoi, Daniela este îndrumată concret asupra stilului în care va scrie şi asupra firului pe care trebuie să-l urmărească:

“ Vom lucra cu umilinţă şi cu durere în cuvânt, căci toţi cei care grăiesc pe pământ au duhul mândriei lor în grăirea lor, şi aceştia iau de la oameni, nu iau de la Mine, fiindcă ei lucrează în voia oamenilor. Voi arăta firul Meu cel de la apostolii Mei, cel de la începutul bisericii Mele, şi îl vom lega cu capătul cel de azi, ca să stea în faţa celor de la început, şi să dea seamă cei de azi pentru cele de azi, şi să se pocăiască dacă vor voi şi dacă vor putea să voiască. Dar acest lucru este urâciune înaintea Mea, căci desfrânarea lor Mi-a făcut mare ruşine în cer şi pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)