Cristina, in principiu iti dau dreptate, conceperea unui cpopil ar trebui sa se produca ca urmare a unei relatii sexuale iubitoare, respectuase intre parinti, ar trebui sa fie fructul firesc al dragostei lor. Exista multe pericole daca ne jucam de-a conceperea oricum.
Insa exista situatii in care doi oameni care se iubesc si au o asemenea relatie pe care o descrii nu pot avea copii decat sa zicem prin inseminare artificiala (ca sa lasam acum problema preiderii si manipularii embrionilor). Chiar daca copilul lor ar fi conceput in afara unei uniri intre ei, acea unire exista intre ei in restul timpului.
In ceea ce priveste donarea de ovule si de spermatozoizi (copii conceputi cu mama sau tata anponimi) si eu cred ca este un pas cam indraznet care poate duce la probleme psihologice si chiar spirituale.
Raman la ideea ca un cuplu care are in vedere o metoda de reproducere asistata (stiu, suna intr-adevar cum zici tu ca este) ar trebui sa se gandeasca bine si sa cunoasca tpoate datele problemei, si sa ia hotararea in fata lui Dumnezeu. Nu cred ca exista retete pentru bioetica crestina, exista doar principii: respectul vietii, respectul persoanei, etc.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|