[cristiboss56]

Părintele Filotei învăţa : "Părinţii să-şi educe copiii lor încă din fragedă pruncie. Să-i înveţe frica de Dumnezeu , să le taie elanurile cele rele şi greşelile, să nu-i limguşească şi să nu le satisfacă poftele şi voinţele lor rele. Precum ceara moale o modelezi după cum vrei şi îngăduie orice pecete pe ea, tot aşa şi copilul , orice învaţă de mic, aceea-i va rămâne de neşters până la bătrâneţile lui. . . . . Copacul când este mic, dacă bate vântul, se va strâmba, dar dacă - i punem un stâlp lângă el, devine drept ; dacă nu-i punem stâlp lângă el, atunci va rămâne pentru totdeauna strâmb. Dacă el creşte, şi se-nrădăcinează adânc, iar noi vrem să-l îndreptăm, atunci se va crăpa şi se va rupe. Aşa este şi cu copii noştri. Când sunt încă mici să le punem stâlp în credinţă şi în frica de Dumnezeu". Părintele Paisie accentua : "pentru copii care au fost "stropiţi" de mici cu cucernicie, nu vă temeţi, şi chiar de se vor îndepărta puţin, datorită vârstei sau ispitelor, vor reveni. Ei sunt ca şi lemnul tocurilor de la ferestre care trebuie lăcuite pentru a nu putrezi".