[Iustin32]

Adventiştii de ziua a şaptea o consideră pe doamna White profet şi cred că scrierile ei sunt inspirate. Aduc multe argumente din Biblie pentru a dovedi că trebuie să existe daruri in biserică, la fel cum fac mormonii, Quakerii şi alţii pentru bisericile lor. Fac asta pentru a-şi susţine pretenţia că au darul profeţiei, despre care ei spun că l-a avut doamna White.
Biblia spune: "Feriţi-vă de proorocii mincinoşi" (Mat. 7:15). "Se vor ridica Hristoşi şi prooroci mincinoşi" (Mat. 24:24). "Să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile....căci in lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi" (1 Ioan 4:1).
In fiecare generaţie au existat oameni care au pretins că sunt profeţi. Toţi şi-au găsit adepţi, mai mult sau mai puţin. Tot ce trebuiau să facă era să creadă cu tărie in ei inşişi, să pretindă lucruri extravagante şi aveau imediat adepţi. Mahomed, care s-a ridicat in secolul al VI-lea d.Ch, cu cele două sute de milioane de adepţi in ziua de azi, e un exemplu elocvent. Hai să ne uităm la unii din cei mai influenţi din vremurile noastre.

Swedenborg
Emanuel Swedenborg s-a născut in Stockholm, Suedia, in 1688, şi a murit in 1772. Era apropiat de rege şi familia regală. Avea cel mai curat caracter şi era foarte religios. Caracterul său moral n-are nici o pată.
La cincizeci şi cinci de ani, conform Enciclopediei lui Schaff-Herzog, de unde am extras aceasta scurtă biografie, a inceput să aibă viziuni ale raiului, iadului, ingerilor şi lumii spirituale. Spunea: "Am fost chemat intr-un loc sfant de către insuşi Domnul, care mi-a făcut harul să mi se arate mie, servitorul Său, in anul 1743, cand mi-a deschis ochii in lumea spirituală şi m-a făcut să pot vorbi cu ingerii şi spiritele."
Exact la fel a pretins şi doamna White. A continuat această lucrare timp de treizeci ce ani, timp in care a scris cam treizeci de volume inspirate. A făcut nişte preziceri remarcabile, despre care adepţii lui pretind că s-au implinit intocmai.
El a fondat o nouă biserică bazată pe revelaţiile sale. Acolo se invăţa Biblia cu sfinţenie, şi se bucurau de o trăire sfantă. Biserica a crescut constant, pană şi-a dezvoltat societăţi in toate colţurile lumii. Pe langă multe cărţi, publică şi cateva periodice. Adepţii săi cred in el,tot aşa cum cred şi cei ai doamnei White, şi sunt foarte zeloşi in răspandirea credinţei lor.
Ann Lee şi Quakerii
Quakerii sunt atat de bine cunoscuţi in America că nu-i nevoie să spunem prea multe despre ei. Ann Lee, conducătoarea lor, s-a născut in Anglia, in 1736; a murit in 1784. Ca şi doamna White, "n-a primit nici o educaţie." S-a alăturat unei societăţii ai cărei membri practicau exerciţii religioase remarcabile şi in curand a inceput "să aibă viziuni şi să facă revelaţii," pe care, la fel ca doamna White, le-a numit "mărturii." "De atunci inainte, a pretins că e indrumată de revelaţii şi viziuni" (Enciclopedia Schaff-Herzog, articol "Ann Lee"). A fost acceptată ca lider şi ca "a doua apariţie a lui Hristos." Ca şi doamna White, cerea "un tip ciudat de imbrăcăminte," şi era "impotriva războiului şi a consumului de carne de porc" (Ciclopedia lui Johnson, articolul "Quakeri"). Adepţii ei nu au legături cu alte biserici şi sunt recunoscuţi pentru puritatea şi dedicarea lor. Ca o dovadă a inspiraţiei doamnei White, adventişti citează tonul religios şi inaltele standarde morale ale scrierilor sale. Ei spun că revelaţiile ei sunt ori de la Dumnezeu ori de la Satan. Dacă ar fi de la Satan, ele n-ar invăţa o asemenea sfinţenie şi puritate. Aceeaşi gandire dovedeşte şi că doamna Lee a fost o proorociţă adevărată, căci, din acest punct de vedere, o intrece pe doamna White, intr-atat incat "Shaker" a devenit sinonim cu cinstea.
Doamna Joanna Southcott
Această femeie importantă s-a născut in Anglia in 1750, intr-o familie săracă, şi era complet needucată. A muncit ca servitoare in casă pană la aproape patruzeci de ani. S-a alăturat bisericii metodiste in 1790. In 1792 s-a proclamat proorociţă şi "a publicat numeroase [cam vreo şaizeci] pamflete ce prezentau revelaţiile sale" (Ciclopedia lui Johnson, articolul "Southcott"). Avea aceleaşi transe ca doamna White şi vorbea despre venirea grabnică a lui Hristos. (Vezi Enciclopedia Americana, articolul "Southcott.") A făcut comerţ profitabil prin vanzarea cărţilor sale, la fel ca şi doamna White. Oricat ar părea de ciudat, mulţi lideri şi pastori din Anglia au crezut in ea şi mii de oameni au devenit adepţii ei, pană ce, in doar caţiva ani, numărul lor se ridica la o sută de mii. Credinţa adepţilor ei, spune enciclopedia Americana, "devenise entuziasm."
Credea despre ea că este "mireasa Mielului şi, la şaizeci şi patru de ani, a declarat că e insărcinată cu adevăratul Mesia, al doilea Şilo, pe care urma să-L nască pe 19 octombrie 1814. . . Joanna a murit crezand in propria-i inşelătorie pe 27 decembrie 1814; dar adepţii ei, al căror număr era atunci o sută de mii, au continuat să ţină Sabatul evreiesc pană in 1831" (Enciclopedia Schaff-Herzog). " O examinare post-mortem a arătat că suferea de infamaţii generale" (Ciclopedia lui Johnson). "Moartea a pus capăt atat speranţelor cat şi temerilor ei. Nu aşa s-a intamplat şi cu adepţii ei care, deşi au fost zăpăciţi o vreme din cauza morţii ei, despre care de-abia le venea să creadă că era reală, au aşteptat increzători invierea ei grabnică. Au trăit şi-au murit cu această convingere şi secta ei mai există incă." (Enciclopedia Americana, articolul "Southcott").
Doamna White a pretins că darul ei era "mărturia lui Iisus" menţionată in Apocalipsa 12:17, in timp ce doamna Southcott pretindea că e femeia despre care se vorbeşte in versetele 1 şi 2 ale aceluiaşi capitol. Doamna Southcott a scris "O carte a minunilor," in timp ce doamna White a scris o carte intitulată "Tragedia veacurilor." Adepţii doamnei White pretind că această carte a fost cea mai minunată din acea vreme. Au vandut-o in cantităţi uriaşe, iar doamna White a primit drepturi de autor. Un biograf recent al doamnei Southcott spune despre cărţile ei: "I se părea că afacerea este foarte profitabilă ....şi a inceput să strangă bani din vanzarea profeţiilor sale." Exact la fel a făcut şi doamna White. Doamna Southcott a pretins că e chemată să-i pecetluiască pe cei o sută patruzeci şi patru de mii din Apoc. 7:1-4. Doamna White a pretins că a primit un mesaj să-i pecetluiască pe aceiaşi o sută patruzeci şi patru cu Sabatul. Se pare că s-a luat foarte mult după doamna Southcott in diferite moduri.
Următoarea informaţie din Enciclopedia lui Chambers (articolul "Southcott") se aplică şi doamnei White şi adepţilor ei: "Istoria Joannei Southcott n-are prea multe lucruri uimitoare in ea insăşi dar influenţa pe care ea a exercitat-o asupra altora ar putea fi numită uimitoare iar infatuarea adepţilor ei e greu de inţeles, mai ales dacă ne gandim că unii din ei erau oameni inteligenţi şi educaţi. Probabil, secretul influenţei sale era că biata făptură credea ea insăşi in propriile-i rătăciri. Există foarte puţini oameni pe lume care pot fi atat de uşor robiţi de persoane cu orice fel de convingeri, oricat ar fi de groteşti. Pe patul de moarte Joanna a spus: "Dacă m-am inşelat, aceasta a făcut-o un spirit, bun sau rău." Biata Joanna n-a bănuit niciodată că spiritul care-i juca astfel de rătăciri nu era altul decat al ei."
La fel a fost şi cu doamna White. E uimitor că, avand toate dovezile eşecurilor sale, oameni inteligenţi sunt incă conduşi de ea. Dar cazurile Joannei, al lui Ann Lee şi al altora ne ajută să-l rezolvăm pe acesta. Toţi aceştia au crezut sincer in inspiraţiile lor şi aceasta i-a convins şi pe ceilalţi.
Observaţi aici teribila tenacitate a fanatismului odată pornit. Cand a murit Joanna ne-am fi gandit că toate persoanele cu mintea intreagă au renunţat, dar au explicat cumva moartea ei şi şi-au continuat. La fel au făcut şi adepţii doamnei White. Indiferent de gafele şi eşecurile sale, ei le-au aranjat şi au mers mai departe.