Citat:
În prealabil postat de sarra21
Buna tuturor,
sunt noua pe acest forum si as vrea sa va impartasesc si voua uimirea si revolta ce ma cuprinde cand citesc mesaje de genul "cand sotul te bate, tu te pune in genunchi si te roaga" sau "femeia trebuie sa indure chinul pana la capat pentru ca asa se mantuieste". Imi dau lacrimile si ma gandesc de ce Dzeu cel bun si care inseamna iubire ar vorbi prin gura preotilor duhovnici asa, indemnand femeia ( cea fragila, iubitoare, mama, sotie, prietena, cea care nu doarme noptile veghind la capul copilului etc) sa se dezumanizeze in asa hal langa un barbat care o transforma in carpa de sters picioarele. Inteleg ca Dzeu ne indeamna sa iertam dar una este sa ierti si alta este sa permiti, sa tolerezi un comportament care de cele mai multe ori duce la dezastre sufletesti, care o face pe femeie sa nu se mai respecte, sa nu se mai aprecieze, sa nu se mai poata bucura de copii, de viata in general.
E trist ca o fata de 23 de ani (un caz real) sa se duca la preot si sa-i spuna ca sotul o bate, o injura si preotul sa o indemne sa indure, sa se roage dar sa nu-l parasesca, pentru ca mai apoi...peste o sapt. (în Saptamana mare) acesta sa o omoare in fata fetitei de 3 ani. Probabil canonul femeii s-a implinit in acest fel.
Ce parere aveti? Ce poate face biserica, preotii pentru a nu incuraja violenta in familie? Cand si barbatul va ajunge sa respecte cuvantul Domnului si sa fie in stare sa-si iubesca femeia ca pe el insusi?
|
Sarra, sunt cazuri si cazuri. Nici eu nu sunt de acord ca femeia sa indure asa ceva. Cred ca parintii induhovniciti pot ajuta cel mai mult. Trebuie multa dreapta socoteala in cazurile astea. Insa de cele mai multe ori, uitam ca multe fete care patesc asa ceva in casnicie, inainte de casatorie, si chiar si dupa casatorie duc o viata aiurea, departe de poruncile lui Hristos, si tocmai de asta li se intampla asa ceva. Nu le judec, Doamne fereste! Eu cred ca daca fetele ar fii cu adevarat aproape de Dumnezeu, le-ar lumina Domnul mintea sa aleaga un baiat credincios, linistit, iubitor, cu care sa poata merge pe calea mantuirii, ca pana la urma, asta e scopul vietii pe pamant. In cazurile acestea pe care tu le enunti, regretele nu sunt tarzii, asa cum ar fi tentati unii sa spuna. Eu cred ca cu pocainta sincera, cu spovedanie, si cu impartasirea cu Sf Trup si Sf Sange al Domnului, daca da duhovnicul dezlegare, se pot indrepta lucrurile, dar trebuie multa rabdare. De aceea cred ca cel mai bine e ca astfel de fete sa discute cu duhovnicul lor, daca nu au unul sa-l caute. Mai mult nu stiu ce sa zic, decat rugaciunea la Maica Domnului. Numai bine si Doamne ajuta!