[laraG]

"Ploua necontenit intr-o zi de toamna in vremuri de razboi.In suflete ploua cu lacrimile copiilor orfani, ale oamenilor aflati in suferinta.Un om in varsta, dintr-un sat de la noi, indurerat de lacrimile copiilor infometati, ai caror parinti murisera in razboi, ii aduna in casuta lui.Aici, pruncii intristati aflau alinare si mangaiere in indurerarea lor.Batranul si buna lui sotie se straduiau sa le zvante din priviri si suflete lacrimile si sa le domoleasca foamea incropindu-le din ce da Bunul Dumnezeu, cate o masa pe zi, ajutandu-i sa supravietuiasca de la o zi la alta.
In zorii zilei de 15 august, clopotele bisericii satului vesteau praznuirea Adormirii Maicii Domnului.
Sotia bunului satean, in a carui casa se adaposteau pruncii orfani, plangea de mila copiilor ce asteptau sa le aduca de mancare si nu avea de unde.Putinele bucate se terminasera si copiii plangeau de foame.Batrana inlacrimata se framanta in sufletul ei, mergand de la pragul casei la poarta, de la poarta la prag, rugandu-se:Maica Domnului, ajuta-ma!Fie-ti mila de copii, nu am ce sa le dau sa manance.Maica Domnului , iti cerem mila si indurarea ta, nu ne lasa!.Cateva ore de framantari si de lacrimi si rugaciuni indurerate...Pruncii, in nevinovatia si puritatea lor sufleteasca, plangeau si se rugau si ei in casa , inaltau privirile catre icoana Maicii Domnului, in preajma careia se afla o candela aprinsa.Clopotele au inceput sa bata din nou, ducand in tanguirile lor rugaciunile si lacrimile copiilor si ale gazdei lor, Maicii Domnului, la praznicul ei.Oamenii, cativa sateni care mai ramasesera in sat , se intorceau de la liturghie, unde,sub boltile bisericii strabune aflau de fiecare data alinare, mangaiere si intarire in suferintele lor.In casa si curtea sateanului ce adunase in preajma lui copiii orfani, era mahnire multa .Copiii flamanzi continuau sa planga.Deodata, un copil iesi din casa si se indrepta in fuga spre gazda ce isi frangea mainile in continua ei ruga inaltata Maicii Domnului.In inaltimi se auzise un freamat de aripi in zbor.Un stol de gaste salbatice trecuse pe deasupra casei, insa batrana, ingrijorata pentru copiii flamanzi , nu l-a luat in seama.
- Bunica, bunica, vino repede in casa!S-a auzit o bufnitura in horn si nu stim ce a cazut in el.Copilul era speriat .Batrana a intrat in casa , a deschis usita de la horn si, uimita, a vazut cum inca se zbatea neputincioasa o gasca salbatica.
Pasarile presimteau apropierea iernii si se retrageau din timp din calea ei.Din stolul ce zburase pe deasupra casei, o pasare s-a abatut din drumul ei si a cazut in hornul odaii, unde se aflau copiii infometati.Gazda scoase cu greu pasarea din horn si plangand de bucurie, le pragati copiilor o mancare calda.Candela casei inca lumina aurind icoana Maicii Domnului si lacrimile de recunostinta ale pruncilor si ale bunei crestine ce ii ingrijea si ii ocrotea.Gazda se inchina si ii indemna pe copii sa multumeasca Maicii Domnului pentru milostivirea ei.Maica Domnului a randuit ca pruncii orfani, nevinovati, flamanzi, sa aiba o masa calda in ziua praznuirii Adormirii ei si, milostivindu-se de lacrimile lor, a trimis o pasare in casa familiei crestine.Gazda si-a amintit cuvintele troparului marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului:"Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare..."
Intradevar, Maica Domnului nu a parasit lumea si intotdeauna intampina cu milostivire pe cei ce, in rugaciuni, ii cer ajutorul."(Preot Costica Moroianu, INVIEREA)