În prealabil postat de getagrip
Deci, ca sa inteleg si eu, ateul.
Dumnezeu a creat omul.
Scopul omului in viata este sa-l slujeasca si sa-l preamareasca pe Dumnezeu. (Cam ciudat motiv pentru a creea ceva. Mi se pare destul de egoist, dar, in fine, sa trecem peste.)
Totusi, Dumnezeu nu intervine direct. Il lasa pe om sa aleaga singur si sa-si traiasca viata cum considera de cuvinta. Pentru ajutor, ii mai da diferite indicii si semne din cand in cand, aici depinde de capacitatile fiecaruia de recunoastere si analizare a semnelor. In antichitate semnele erau mult mai dese, acum stim ca multe sunt fenomene naturale (furtuna nu inseamna ca zeii sunt maniosi), asa ca s-au cam rarit, dar inca apar. Pentru ajutor suplimentar, au fost lasati pe Pamant reprezentanti - preotii - care cunosc si iti spun regulile jocului daca nu te descurci.
Desi e evident ca majoritatea oamenilor nu se prea descurca (chiar si cei mai credinciosi oameni mai au scapari), Dumnezeu se incapataneaza sa dea vreo dovada clara a existentei sale. (De exemplu, sa zicem, o aparitie intr-un sfarsit de saptamana ar fi de ajuns pentru a aduce intreaga omenire pe calea cea dreapta. Nici chiar Bin Laden nu ar ramane impasibil dupa plimbare prin Paradis si o sueta cu Dumnezeu, deci nu-mi spuneti ca tot vor exista oameni care sa nu creada.) Ideea de baza e sa rezisti tentatiilor si sa CREZI fara incetare.
Bolile, razboaiele, crimele, nedreptatile ar putea fi oprite de Dumnezeu la orice ora, dar el nu vrea sa faca asta, pentru ca este de parere ca oamenii trebuie sa gaseasca singuri drumul bun in viata, cel care va opri tot raul din lume.
Pana la urma murim si ajungem la Judecata de Apoi, unde Dumnezeu stabileste un verdict, in functie de mai multe chestii. Aici omul nu mai are libertatea de a alege. Vrei, nu vrei, faci ce zice Dumnezeu. O parte merg in rai, altii in iad. Cei care merg in iad sufera vesnic, cei care merg in rai vor fi vesnic fericiti. (Deci, se poate spune ca unii pierd, altii castiga.)
Am prins ideea cat de cat?
|