Interesanta observatia dumneavoastra. In acest sens, exista o carte scrisa de Max Weber, "Etica protestanta si spiritul capitalismului". Potrivit autorului, popoarele protestante au sadite in constiinta lor faptul ca cantitatea de bani este o dovada a faptului ca este posibila mantuirea lor. Se cunoaste faptul ca protestantismul se distinge de celelalte religii crestinii prin doctrina predestinarii, adica omului ce-i in frunte scris, asa ramane. Omul, de la nastere, este destinat fie iadului fie raiului. Insa protestantii, au decis in consecinta sa se comporte pe pamant ca si cum cel nascut este destinat raiului. Faptele sale bune, taria caracterului trebuie permanent dovedite in timpul vietii, fie ca acest lucru inseamna chiar acumularea de bogatii. De aceea, protestantii sunt cunoscuti pentru harnicia lor care se arata prin cantitatea de bani acumulata in timpul vietii. Cei bogati -protestantii- au bogatiile datorita harniciei, inteligentei, vointei puternice, consecventeii si corectitudini, dragostei pentru lucrul bine facut- toate acestea dovedind ca omul cu pricina actioneaza ca si cum lui ii este destinat raiul- aceasta e credinta lor, la origine. Cu alte cuvinte, munca salveaza sufletul.
drept dovada, avem situatia tarilor majoritar protestante ( tarile scandinave, Germania, Olanda) care sunt in topul tarilor celor mai dezvoltate din punct de vedere social, economic....Pentru acestia, munca, productivitate, cantitatea de bani sunt marci ale credintei lor-cel putine, la inceputurile capitalismului.
M-am cam pierdut in cuvinte, dar este o carte care merita a fi citita.
Cat despre legatura dintre credinta ortodoxa si slaba dezvoltare economica a popoarelor cu pricina...ar fi de evidentiat doua aspecte.
Primul dintre ele, se refera la perspectiva asupra mantuirii diferita de cea a protestantilor. Ortodocsii si trairea ortodoxa inseamna suferinta asa cum accentua si parintele Serafim Rose. Popoarele ortodoxe sunt martirii de la inceput de mileniu I, sunt poparele asuprite de populatiile migratoare- la inceputul Evului Mediu-, de musulmani in timpul evului mediu, de comunism, mai recent. Suferinta este calea prin care ortodoxul se regaseste si gaseste calea inimii catre Dumnezeu. Acest aspect duce la un al doilea punct. Faptul de a suferi duhovniceste, de a accepta ca buna aceasta suferinta, ca fiind de la Dumnezeu, instrument divin pentru mantuire s-a transpus si in atitudinea de zi cu zi, din viata laica, a cetateanului de rand. Si asta, de fiecare data cand am acceptat nedreptatile care ni s-au facut, spunandu-ne : "asta e, asta e viata, las-o ca merge si asa, ca daca asa a fost sa fie", cu exemple incepand cu acceptarea partinirii in justitie, acceptarea unor reprezentanti ai poporului in forurile inalte care nu isi fac treaba, s.a. Era un studiu interesant pe tema aceasta intr-o publicatie franceza, Geopolitique, un articol care remarca discrepantele dintre prozelitismul unor evenimente religioase care se desfasurau in capitala cu cele mai multe magazine erotice si cazinouri din Europa ( nu imi amintesc daca era "cu cele mai multe" sau "una cu cele mai multe"), dar si distanta dintre procentele cu credinciosi crestini declarati si marja de coruptie de la noi din tara.
|