cea mai impresionanta relatare a martiriului Brancovenilor apartine marelui Nicolae Iorga:
(
http://www.revistamurmur.info/2007/0...i-brancoveni/)
In razboiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brancoveanu a adoptat o politica de expectativa, concentrandu-si fortele in tabara de la Urlati, langa Ploiesti, pentru a vedea in ce parte se indreapta victoria. Un grup de boieri, in frunte cu Toma Cantacuzino, antrenand cavaleria, a trecut insa de partea rusilor, participand la cucerirea Brailei. Desi Brancoveanu a facut mari eforturi pentru a convinge pe otomani ca gestul lui Toma Cantacuzino nu a exprimat vointa sa, o noua acuzatie s-a adaugat la adresa voievodului.
La 25 Martie 1714, Voievodul Constantin Brancoveanu este mazilit de turci, dus cu familia la Istanbul si inchis in temnita Edicule (Sapte Turnuri). Pana in vara va fi torturat continuu pentru a marturisi unde-si avea banii, turcii numindu-l “Altan Bei” (Printul Aurului). Dupa torturi cumplite i-au smuls semnatura pentru aurul depus la Venetia.
La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, cand implinea 60 de ani, iar Doamna Maria isi serba onomastica, Constantin Brancoveanu a fost dus la locul de osanda Ialy Chisc (Chioscul Marii). Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii crestinatatii apusene - Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei - care nu refuzasera invitatia chiar in ziua de Sf. Maria, alaturi de numerosi privitori. Li s-a ingaduit sa-si faca o ultima rugaciune, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului “Imparate! Averea mea, cat a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las! In ea m’am nascut si am trait, in ea vreau sa mor. Pamantul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batranete, sa ma inchin in geamiile voastre turcesti? Nu, Imparate! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. In credinta mea vreau sa inchid ochii, eu si feciorii mei”. Apoi si-a incurajat fiii astfel : “Fiilor, aveti curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”
Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat visternicul Ianache Vacarescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani). Inmarmurit de durere, Domnul murmura : “Doamne, fie voia Ta”, dupa care i s’a taiat si lui capul.
Nicolae Iorga nota : “La capatul celei mai zguduitoare tragedii, ce n’are pereche in analele sangeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s’a pus capat celor mai strasnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Capul Domnului nu s’a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a calaului, si, gramada, trupul batranului parinte a cazut in tarana udata de sangele tuturor copiiilor sai”.
In privinta complotului si a executiei, sunt cateva elemente importante de adaugat:
"Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Constantin Brâncoveanu era secretarul său, Antonio Maria Del Chiaro. Potrivit istoricului francmasonic Horia Nestorescu Bălcești, temeliile francmasoneriei în Țările Române au fost puse de acesta. Cât de sincere puteau fi relațiile dintre un iudeu francmason și un creștin adevărat este ușor de bănuit. Del Chiaro a fost martor la procesul și execuția lui Brâncoveanu. Nimeni nu s-a întrebat: în ce calitate? Antonio Maria Del Chiaro a fost impus de Înalta Poartă secretar și al urmașului lui Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino. După 16 luni de domnie, la 25 ianuarie 1716, Ștefan Cantacuzino și tatăl său Constantin Cantacuzino au fost maziliți, închiși în aceeași temniță ca și Brâncoveanu și executați la 6/7 iunie 1716. Del Chiaro a participat și la procesul și execuția acestora, dar nimeni nu știe…cine a uneltit împotriva Cantacuzinilor. Cu siguranță nu a fost o întâmplare că, după zeci de ani petrecuți în Valahia, pe la curțile domnești, Del Chiaro s-a stabilit în metropola de pe malul Bosforului. Probabil că-și aranjase culcușul încă de pe vremea când era secretarul lui Constantin Brâncoveanu. Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Antonio Maria Del Chiaro era un alt italian pripășit pe la Curtea Domnească, Niccolo de Porta…O altă sursă de informații o constituia corespondența pe care agenții lui Brâncoveanu o interceptau și o violau fără nici o reticență. Referindu-se la acest aspect, într-un raport adresat împăratului Leopold…, contele Luigi Ferdinando Marsigli arăta că a văzut personal la Brâncoveanu un sac plin de scrisori interceptate. Italianul Niccolo de Porta, secretarul intim și bibliotecarul stolnicului Constantin Cantacuzino, era în același timp și specialistul în despecetluirea și deschiderea scrisorilor, precum și în închiderea și pecetluirea acestora în condiții care să nu permită să se observe că au fost violate." (cf. Preot Gh.Salagian:
http://www.calauzaortodoxa.ro/sfinti...piilor-sai-p3/ )
Versiunea proprie asupra evenimentelor, publicata la Venetia de acest suspect secretar poate fi gasita la adresa:
http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html
Nu intamplator, la executie au fost invitati sa asiste ambasadorii Rusiei, Austriei, Franței, Angliei (care n-au gasit cu cale sa protesteze in vreun fel in fata acestei barbarii) Cu siguranta a fost ceva mult mai important decat o chestiune de impozite sau de lupta pt. domnie din moment ce s-a recurs la un asemenea spectacol si cu asemenea participanti (mai ales ca Brancoveanu nu a fost aliat cu vreuna din aceste puteri, ci doar negocia diplomatic si incerca indeosebi sa-si asigure succesiunea - daca ar fi fost cu adevarat aliatul lor, probabil n-ar fi asistat atat de pasivi la macel!) Oricum, curios cum de au stiut turcii de banii depusi de Brancoveanu in conturile venetiene (mai mult ca sigur ca sa poata cumpara tronul pt. fiul sau, altfel nici nu se putea - asta era regula in acele vremuri!); secretarul Del Chiaro avea legaturi cu Venetia si poate chiar cu bancile de acolo...
P.S. - Cand eram mic aveam o carte colorata cu alta balada asemanatoare despre martiriul Brancovenilor, acolo era si dialogul lui Constantin Brancoveanu cu sultanul care recurge la torturi si ii jupoaie pielea de pe picioare. In final erau niste versuri de genul: "Iar sultanul ce-mi facea? Ciopatele mi-i facea, Si in mare-i arunca..." (dupa care se porneste un foc pe mare, spre groaza sultanului) Citeam undeva ca inainte de a fi canonizati de Biserica Romana, grecii erau foarte mirati de lipsa de evlavie a noastra fata de acesti mucenici, pe care inca nu-i declaraseram sfinti; ziceau ca daca ar fi avut ei un asemenea conducator martir ca Brancoveanu, care sa-si jertfeasca nu numai propria viata, dar si pe cei patru fii ai sai, l-ar fi slavit ca cel mai mare mucenic al lor... Si cand te gandesti ca acum unii romani ortodocsi il suspecteaza pe Brancoveanu de evaziune fiscala (de parca ar fi fost obligat sa dea ceva in plus sultanului pe langa tributul fixat in capitulatii), iar altii se intreaba daca nu cumva fusese in vreo "fratie" necurata. Cata mizerie...
Doamne ajuta!