[Florin-Ionut]

Este o povestioara care suna cam asa: un calugar mai in varsta suferea de o boala grea la pat de multa vreme. Si nu stia sa-L fi suparat pe Dumnezeu atat de grav incat nevointa lui ii aparea cumva nejustificata. La un moment dat vine un inger la el si-i spune ca intr-adevar, Dumnezeu i-a dat acea boala ca sa ispaseasca el de bunavoie si fara sa carteasca pacatele a noua generatii dinaintea lui, care erau in iad, despartiti de Dumnezeu... A aflat atunci calugarul ca daca mai rezista un an in acele conditii dureroase, Dumnezeu ii salva pe inaintasii lui de la chinurile vesnice. Atunci i-a propus ingerul asa: ori sa ramana in pat inca un an, ori sa mearga in iad o ora si apoi sa se mantuiasca el si inaintasii sai. Si omul a acceptat sa mearga in iad o ora... Dar stand el acolo si asteptand sa vina ingerul sa-l scoata, ingerul intarzia si intarzia, incat i s-a parut ca a stat acolo zeci de ani. Cand a aparut ingerul, calugarul i-a marturisit ca n-a crezut ca ingerii pot sa fie mincinosi. Insa i s-a raspuns ca abia trecusera trei minute si ca mai avea de asteptat pana sa treaca ora... Atunci omul l-a implorat sa-l scoata de acolo si sa-l lase pe pamant sa se chinuie si 500 de ani in schimbul mantuirii.

Deci, dupa cum spune si Dumnezeu undeva in VT: departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre. Cum vom putea noi sa intelegem cu gandirea noastra limitata ceea ce Dumnezeu ne pregateste dupa mila si dreptatea Sa in perspectiva vesnica? Daca parintii si bunicii si cei dinainte mor neimpacati cu Dumnezeu, El cauta sa-i scoata de acolo folosindu-Se de buna credinta a urmasilor lor. Iata si importanta pomelnicelor care trebuie date cat de des la Liturghii. Iata de ce unii se nasc cu probleme fizice, de ce unii sunt saraci toata viata, de ce unii sunt urmariti de tot felul de boli care nu-i lasa o clipa pana la moarte... Intr-adevar, e usor de teoretizat, dar eu asa inteleg sensul suferintei, ca lasata de Dumnezeu pentru ca oamenii sa se apropie de El, pentru ca sa-i indrepte catre viata fara de sfarsit. In fond, Hristos Insusi ne-a aratat ca drumul Crucii este presarat cu multe dificultati, dar ca este posibil urmat pana la sfarsit cu ajutor de sus, pentru a ajunge la starea de-a dreapta.