.. pai cum ramane cu primii pasi ai copilului tau?..dar cu primul zambet? cu siguranta ati trait impreuna aceste clipe intr-o contopire sufleteasca intensa! ..privirea lui sincera si calda nu iti mai spune nimic? ori ti-e teama sa-l privesti, in ideea ca-l vei rani cu ascutimea gandului las de a-l parasi? Tu lasi propriul gand sa te sfarame!
Esti la capatul puterilor ..doar daca decizi sa pui tu "capat". Drumul e mai lung, si de vei muri luptand, vei zambi in vesnicie!
Nadajduiesc si eu sa revii cu un alt mesaj in care sa ne asiguri ca ai doborat Uriasul, nu cu palosul ci cu puterea Nemasurata a mamei ce-si iubeste copilul.
:)
" Un batran taie niste lemne si se apuca sa le care. Avea mult de mers pana acasa. Istovit de la o vreme, lasa jos legatura si spuse:
- Of, de-ar veni moartea odata!
Moartea aparu pe loc si intreba:
- Iata-ma-s, ce vrei de la mine?
Batranul se sperie si raspunse:
- Sa ma ajuti sa-mi pun legatura asta de lemne in spinare." [Lev Nikolaievici Tolstoi]
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne depasim temerile si sa privim luptele doar cu ochiul sufletului!
|