Citat:
În prealabil postat de podolski_2
Ce daca nu e constructiva? In ziua de azi ne preocupa mai mult binele nostru ,decat binele celui de langa noi, mai ales ca acel suflet e unit cu noi.
*E mai usor sa fugim de probleme pentru binele nostru, decat sa ne punem sufletul in pericol pentru binele persoanei cu care ne-am unit.
*Dumnezeul isi pune sufletul pentru noi. El fiind Dumnezeu , iar noi fiind oameni. Iar noi, ne cotim, sa ne punem sufletul pt cel pe care strigam in gura mare ca-l iubim.
*"Un prieten adevarat isi pune sufletul pentru prietenul sau. " Pai daca pentru prieten iti pui sufletul, pt sot/sotie pui doua suflete de ai putea.
|
Nu stiu daca ai raspuns la comentul meu, sau nu.....dar am sa explic mai clar ce am vrut sa spun :)
Vorbim despre conceptul de " ales/a", nu? Sau vorbim despre casatorie, ca nu inteleg...eu chiar ma refer strict la perioada de tatonare in care ar trebui sa ai niste criterii de selectie dintre cele cateva sute/zeci de barbati/ femei cu care intri in contact de-a lungul vietii :)) si dupa aia sa incepi sa simti iubirea si ca e " alesul/a".
Tu ai spus ca trebuie sa ne dorim sa iubim...insa iubirea in opinia mea trebuie sa intervina dupa ce constati ca ai si pe cine ...adica nu sa iubesti pe cineva ca esti intr-o stare favorabila iubirii si cam atat, sau pentru ca se nimereste sa apara primul pe strada unde locuim :))
Deci in opinia mea : Criterii de selectie, cunoasterea partenerului, analiza lui => Iubire si certitudinea ca e Alesul/a
si nicidecum ordinea inversa.