Mi mi se pare fara sens si chiar periculos sa pui copiii sa posteasca (alimentar).
Copilul trebuie altfel pregatit pentru credinta, pentru impartasanie.
Sa nu uitam ca vorbim de copii, care sunt in crestere si care au nevoie de alimente, calciu, minerale, vitamine etc. , care se pit dezechilibra usor.
Vorbim de copii care au nevoie de nergie pentru scoala, invatat, viata, joc.
Noi adultii, mai stam linistiti, ne mai culcam, mai uitam de foame, mai mestecam altceva permis.
Dar sa iei cana de lapte sau micul dejun la copil, sa-l trimiti flamand la joaca, la scoala. Ii mai vede si pe altii si nu cred ca va dati seama ce va simti: ala mananca inghetata si ciocolata si eu n-am voie.
Pai va uri pe Dumnezeu numai pentru asta, Dumnezeu fiind de altfel nevinovat ca nu el a inventat postul.
Ah da, exista si copii carora nu le place laptele, branza, untul, ouale, mai ales carnea. Aia pot fi mai usor credinciosi din punctul asta de vedere.
Greu mi se pare si sa vad copii la biserica asteptand nemancati momentul impartasaniei ca sa poata apoi sa manance.
Celor mici li se mai da sa manance, dar unul de 7-8 ani plange ca-l doare burta de foame. Eu am cunoscut asa un caz si acum vine rar la biserica. Asta este rezultatul.
Asadar sa ne gandim bine cum facem sa nu indepartam copiii de la biserica in loc sa-i atragem. Sa le lasam copilaria organismului cu cerintele lui si sa ne concentram pe sufletul lui.
|