Citat:
În prealabil postat de sophia
De discutat mereita intotdeauna. Poate ca poti gasi argumente, sau chair mai inveti tu insuti ceva de la celalalt.
Este nevie de un schimb de valori intotdeauna.
Noi ortodocsii nu ne putem explica unele lucruri si le acceptam, sau macar ne facem ca le acceptam.
Si in alte religii cred ca este la fel. Pe mine ma pasioneaza acest subiect cu femeia si pozitia ei in diversele religii si popoare si de-alungul istoriei.
Cate probleme nu sunt in islam cu femeia, dar si acolo, depinde de oameni. Unii sunt mai deschisi, alti mai inchisi, iar altii...moderati.
La alte confesiuni crestine,asa cum le vad eu aici, oamenii sunt f.realisti si rationali.
Daca exista elemente acre pentru ei sunt ilogiec, sau fara explicatie logica si mai ales pe care ei nu le pot accepta pentru ca se opun vietii omenesti, parasesc biserica (credinta).
Deci trebuie avut mare grija cum tratam oamenii, ca sa nu-i pierdem din credinta.
In general eu spun ca fiecare om are limitele lui (de acceptare) si in biserica.
|
Da, foarte de acord cu tine. Eu personal nu sunt deloc o feminista...si ma irita putin ca pana si acest termen a devenit sinonim cu emanciparea femeii, sau cu un caracter puternic...iar cele care nu se simt discriminate prin nimic sunt automat catalogate de cele " feministe drept "presul societatii "( exponate de dinozauri antice :)) Eu chiar nu am nici o problema legata de statutul femeii in societate...pentru ca totusi ii vad logica. Femeile sunt mai sentimentaliste, mai sensibile, daca mai au si 2 copii acasa inevitabil stand la birou le zboara gandul la familie sau la ce meniu vor sa pregateasca pentru cina, sau e f posibil ca in mijlocul unei sedinte sa sune plodul sa spuna ca a desenat in fluture ciclam...lucruri de care barbatii reusesc sa se detaseze pe perioada progamului de servici....parerea mea ( sa nu mai vorbim de Preoti
Legat de comunicarea cu diferitele tipologii de oameni, chiar nu a constituit niciodata o problema reala pentru mine...insa percep o reala dificultate in contextul in care o persoana de alta confesiune are o pasiune pentru a adresa intrebari " De ce ?" la nesfarsit si asta indiferent de ce argumente i-ai da...religioase, logice sau personale.
E putin ciudat ca unii se cramponeaza pe anumite intrebari sau religii...si vor raspunsul unversal logic ( de la un alt om
)...in timp ce atatea lucruri pe lumea asta nu pot fi explicate logic ( Ce e sufletul?, ce e viata?, de ce nu pot crea oamenii viata desi au creat atatea?, de ce se intampla unele lucruri?, de ce moare subit vecinul?...care e cauza aparitiei cancerului? De ce nu ploua?)...sunt atatea intrebari carora logic nu le poate raspunde nici cel mai mare om de stiinta sau filosof...si atunci?
Adica putem crede in viata, putem crede in moarte...desi nu stim exact ce sunt acestea ( le simtim si vedem..atat) dar unii au pretentia sa afle raspunsul logic si la obiect legat de statutul femeii in Biserica si de ce e asa :)) si nu pot accepta raspunsul " Asa a lasat Dumnezeu lucrurile pe pamanat !"..