Am avut un duhovnic foarte potrivit pentru mine, care mi explica prin exemple toate cate nu le intelegeam, ma indruma, ma sfatuia, ma ajuta..
Avand in vedere ca eu mergeam la spovedit o data la 2-4 saptamani si parintele era implicat in nenumarate activitati in tara si in strainatate, mi-a dat binecuvantarea sa merg la un alt duhovnic. Am ales un om deosebit, un suflet cald, care a muncit sa construiasca o biserica, sa construisca o adevarata parohie, cu masa saracilor sambata, citiri de acatiste,program de spovedit, etc
I-am cerut binecuvantarea sa imi fie duhovnic, stiind ca ar trebui sa fac o spovedanie generala,dar mi-a spus ca nu e necesar, si sa vin nu cu povesti, ci cu pacatul pur:m-am mandrit, am judecat, etc. Cand m-am dus prima oara, desi am ajuns la ora stabilita, mi-a spus ca am 10 minute sa spun tot..iar eu imi simteam sufletul incarcat si prigonit si slabit de pacate, si aveam asa de multe intrebari ca sa fiu ajutata sa imi pun viata in ordine, si o stare atat de ciudata stiind ca in fata unui strain imi spun intimitatile pe care poate nici nu le-am rostit vreodata..si am avut 10 minute doar ca sa citesc lista de pacate..
Din pacate nici acum nu sunt lucrurile diferite, cand merg, la ora stabilita, imi citesc lista, ma intrerupe cateodata ca sa imi mai zica ceva, iar cand ajung la partea in care sa il intreb dspre framantarile mele, sa iau un sfat, gata, s-a terminat programul..
Si asta imi aduce o suferinta foarte mare. De mai bine de un an am ramas fara pastor, si adevarat este ca neavand pe cineva sa ma intareasca si sa ma invete cum e bine, m-am indepartat foarte mult de Dumnezeu, luand decizii pe care daca as fi avut un duhovnic nu le-as fi luat, cu siguranta..
Doamne ajuta!
|