Invatatura despre mileniu. Sfanta Scriptura vorbeste despre doua evenimente foarte importante:
- primul eveniment: revenirea Domnului Iisus Hristos, invierea celor morti in Hristos si inaltarea la cer a credinciosilor pentru a fi totdeauna cu Domnul. Acest eveniment este foarte bine ilustrat de Sfantul Apostol Pavel in 1 Tesaloniceni 4:13-17.
- al doilea eveniment, care va avea loc dupa o mie de ani, („ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani”-Apocalipsa 20:5) este invierea pentru judecata si osanda a celor necredinciosi, curatirea pamantului si revenirea pe noul pamant a credinciosilor (vezi Apocalipsa cap. 21).

In concluzie, ce vedeti gresit la invatatura mileniului? Este o invatatura biblica,in care se vorbeste despre o perioada de timp (de o mie de ani sau de „mii de ani”- conform unor traduceri ortodoxe) care incadreaza doua evenimente importante. Faptul ca dvs. nu aprofundati Scriptura si nu luati in seama unele pasaje nu va da dreptul sa numiti rataciri unele invataturi biblice.


Credinta ca nu exista iad. Adventistii nu cred in iadul ortodox, cu toate grozaviile lui. Sfanta Scriptura ne vorbeste despre un loc de pedeapsa si despre nimicirea completa a celor pacatosi. Prin vesnic, in Sfanta Scriptura, se intelege „pentru totdeauna”, „cu consecinte vesnice”, „fara cale de intoarcere”, etc. Sfantul Apostol Iuda (nu iIuda iscarioteanul) ne da un exemplu:” Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupã trupul altuia, ne stau înainte ca o pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic.”(Iuda 7) Au suferit pedeapsa unui foc vesnic. Dar, aceste cetati nu mai ard. Se intelege ca au ars pentru totdeauna, fara cale de refacere.

Tot asa si cu acea pedeapsa vesnica despre care vorbeste Sfanta Scriptura. Este vorba despre o nimicire pentru totdeauna (nu este exclusa si o perioada de chin inaintea acestei nimiciri).


Credinta ca nu exista suflet nemuritor. A nu se interpreta ca adventistii cred ca nu mai exista nimic dincolo de groapa. Dimpotriva, in biserica adventista este foarte puternica credinta in revenirea Domnului Iisus Hristos, in invierea mortilor si mostenirea vietii vesnice. Cat despre suflete nemuritoare: Sfanta Scriptura spune clar: „Sufletul care pacatuieste acela va muri”. ( Ezechiel 18:20) De fapt, asa ne invata si unii Sfinti Parinti (pot veni cu citate, daca este nevoie).

Daca vorbim despre starea omului intre momentul mortii (prima moarte) momentul invierii: Sfanta Scriptura prezinta aceasta moarte ca pe un somn in care „nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta nici intelepciune” (Ecelsiastul 9:10)

Va rog sa veniti cu lamuriri. In ce consta, concret, „ratacirea” la care faceti referire?


Serbarea sambetei (ziua a saptea). Vedeti vre-o ratacire daca pazesti singura zi din saptamana pe care Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o inca de la facerea lumii, cand nu exista poporul evreu? (Facerea 2:3). Vedeti vre-o ratacire in respectarea tuturor celor 10 Porunci (inclusiv porunca a patra- referitoare la pazirea zilei a saptea), scrise de insusi Dumnezeu, pe piatra?

Ziua a saptea este singura zi din saptamana binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, a fost pazita de poporul ales, a fost pazita de Domnul Sambetei (Domnul Iisus Hristos), a fost pazita de Sfintii Apostoli, a fost pazita de primii crestini, este pazita si astazi de unii crestini, va fi pazita si pe noul pamant (vezi Isaia cap. 66- la sfarsit).

Despre ce ratacire vorbiti dvs? Despre binecuvantarea si sfintirea zilei intaia a saptamanii si despre pazirea acesteia, nu gasim nici un verset in Sfanta Scriptura. Daca tot cautati rataciri, nu le cautati in pazirea zilei hotarata de Dumnezeu. Cautati sa vedeti ratacire la cei ce pazesc o zi hotarata de oameni.

Mancaruri curate si necurate. Dumnezeu a impartit animalele in „curate” si „necurate”, inca de la inceput (cand nu existau evrei). In Facerea cap. 7, Noe este sfatuit cate animale sa ia in arca (cate o pereche de animale „necurate” si cate sapte perechi de animale „curate”). Sfanta Scriptura ne invata sa nu mancam din animalele numite „necurate” (printre care si porcul). Este un lucru bun pentru sanatatea noastra. Suntem datori sa avem grija ce bagam in noi, pentru a ne pastra trupurile curate si sanatoase. „ Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi..... Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”( 1 Corinteni 6:19,20).

Sfantul Apostol Petru, care a trait si a invatat la picioarele lui Hristos, refuza sa manance ceva necurat (vezi Faptele Apostolilor cap. 10 - aveti grija sa nu va lasati inselata de unele interpretari si sa cititi explicatiile pe care le da insusi Sfantul Apostol Petru, in acelasi capitol incepand cu vers. 28 si la inceputul cap. 11).

Imparatia de 1260 de ani a antihristului. Nu este vorba despre o imparatie. Este vorba de unul din „semnalmentele” antihristului. Sfanta Scriptura ne da vre- 10-11 caracteristici ale fiarei care se pune in locul lui Hristos (antihrist). Toate aceste caracteristici arata catre istitutia papala (nu catre papa- care este doar un om; nici catre credinciosii catolici - care pot avea parte de mantuire). Una dintre caracteristici se refera la perioada de 1260 de ani ( descrisa in diferite forme: 1260 de zile sau 42 de luni sau o vreme doua vremi si o jumatate de vreme). In anul 538 generalul Belizarie (sau Belizarius), un general a lui Justinian, il instaureaza oficial pe primul papa. Incepe dominatia papala. Stim bine ce evenimente au avut loc de-a lungul istoriei evului mediu (numit si evul intunecat). Dupa 1260 de ani, in anul 1798, generalul Berthier il aresteaza pe papa si il inchide la Avignon. Dominatia papala s-a incheiat si a tinut 1260 de ani. Papalitatea a primit o lovitura care i-a provocat o rana de moarte. „Dar rana de moarte fusese vindecata” (Apocalipsa 13:3). In anul 1929, Musolinii reinstaureaza institutia papala si o repune in drepturi. Si istoria continua... Se poate discuta foarte mult pe acesta tema, cu Biblia intr-o mana si cu cartile de istorie in cealalta.

Unde este ratacirea? Daca aveti dvs. explicatii mai corecte a profetiilor biblice, dati-le. Ca sa ne dam astfel seama de ratacirea noastra.

Una dintre cele mai mari minciuni spuse despre biserica adventista. Si dvs. o postati increzandu-va in cei care va mint (sau, poate ca va plac astfel de minciuni, va gadila placut urechea).

Copiez de pe un site adventist:
„In ceea ce priveste relatia cu alte biserici si organizatii religioase, Biserica Adventista de Ziua a Saptea sustine ca aceia care il prezinta pe Hristos inaintea oamenilor fac parte din planul divin pentru evanghelizarea lumii si ii respecta pe crestinii din alte biserici angajati in salvarea de suflete pentru Hristos.”


De asemenea, va recomand sa cititi din „Manualul doctrinelor biblice azs”. La capitolul intitulat „Biserica ramasitei” veti gasi scris (redau din memorie): „Adventistii nu considera ca ei sunt singurii credinciosi de pe pamant. Dumnezeu are oile Sale si in alte staule, credinciosi sinceri care-L marturisesc pe Hristos.” Plus alte citate (daca doriti vi le dau) in care se arata respectul pentru credinciosii din alte religii si credinta ca si dintre acestia vor fi multi mantuiti.